De când mă știu, am stat departe de cuțite și ele de mine. Cumva am reușit să scap nevătămată de fiecare dată când am scăpat un cuțit pe jos. Încă am cele 10 degete la picioare și multe povești despre cât de neîndemânatică sunt, DAR îmi lipsește una… nu am alunecat pe o banană încă.
Acum câțiva ani, eram în vacanță în Spania, în Seville, și am cumpărat căpșuni de la market. Am tăiat codițele de la căpșuni, le-am pus într-un bol și am vrut să arunc codițele la gunoi. Am luat tocătorul și am apăsat cu piciorul pe pedala de la coșul de gunoi. S-a deschis, am împins codițele de pe tocător și am luat piciorul de pe pedală… care s-a închis subit și codițele mele au picat pe capac și peste tot pe jos. Nici dacă s-ar fi străduit cineva să regizeze momentul nu ar fi ieșit așa de bine. Câteodată aș vrea să pot derula momente din trecut doar ca să râd.
S-a terminat vacanța și eram în avion. Cei de la Ryanair ne-au separat în avion și o familie de pe rândul meu nu a vrut să schimbe locurile. Așa că am rămas eu la geam cu cei doi copii ai lor pe scaunele de lângă mine, un băiat și o fetiță (amândoi sub 10 ani). Nu mâncasem înainte să mă urc în avion, așa că mi-am comandat paste Arrabbiata. A venit stewardesa și mi-a adus porția de paste încălzită și eu mă străduiam să îmi fac loc pe tăviță. Mi-am pus haina și cartea la loc, sticla de apă pe tăviță și ochelarii la loc în geantă. Am reușit să desfac pachetul de paste și să scot furculița și am observat că pastele nu sunt amestecate cu sosul. Le amestecam cu greu pentru că pastele erau reci în mijloc și lipite unele de altele… Așa că am forțat un pic furculița. MARE greșeală. Mi-a scapăt furculița și a sărit sosul de la paste … peste tot. Și când spun peste tot, chiar mă refer la „peste tot”. Pe scaunul din față, pe mâinile mele, pe geamul de la avion, pe „tavan”… și pe băiațelul care stătea lângă mine. Era absolut șocat și își ținea mâinile în aer. Mama lui l-a văzut și i-a dat un șervețel să se curețe. Nu știu dacă am fost mai rușinată în viața mea.
Credeți-mă, nu aș putea inventa asta. Și pentru că asta nu ar fi destul… Când am aterizat, stăteam la coadă la verificare și aveam în mâini pașaportul, geanta, haina și geamantanul pe care îl trăgeam după mine. Haina îmi pica de pe mână și am încercat să o ridic într-o mișcare. Nu știu exact cum am făcut, că am ridicat haina în aer și am lovit peste față o femeie care trecuse pe lângă mine rapid. Nici nu s-a oprit și în mod clar, nu a știut ce a lovit-o.
Și astea s-au întâmplat în mai puțin de 7 zile… Și cam atât, pentru că am zis „scurtă” în titlu.
Am revenit după o pauză (dau vina pe faptul că nu știam cum să denumesc articolul ăsta; încă nu știu, așa că i-am dat o notă) cu câteva idei despre ultimul joc lansat din seria Assassin’s Creed, și anume Valhalla. Deși am avut (relativ) multe de spus despre ultimele jocuri din aceeași serie, simt că nu e la fel pentru Valhalla.
Eivor purtând o mască pentru Samhain
Am cumpărat jocul imediat cum a ieșit, undeva prin Noiembrie 2020 și l-am terminat la sfârșitul lui Ianuarie, după aproximativ 130 de ore de joc. M-am focusat doar pe povestea principală, pentru ca sunt aproape zero side quests și nici nu m-am simțit obligată să le fac. Creșterea în experiență se face doar explorând povestea. Mai am încă părți de jucat, mai sunt sute de comori de luat, mistere de rezolvat și artefacte de colectat. Am făcut îndeajuns încât să pot continua cu povestea principală și atât.
Hai să vă spun câte ceva despre atmosferă, poveste și personaje, fară a vă ruina entuzismul de a le descoperi singuri.
Personajul vostru se va numi Eivor, indiferent de sexul pe care îl are. Viking-ul Eivor își va începe aventura în Nordul Europei și va migra către ținutul Anglo-Saxon (sau Anglia) imediat după ce începeți jocul, împreună cu clanul fratelui lui. Deși e în natura lor să fie cei care prădează, Eivor are un suflet bun (poate fi doar părerea mea) și încearcă să fie cât mai drăguț, cinstit și să facă orice lucru cu onoare.
Eivor balansând pietre lângă Yggdrasil
Jocul e mult mai realist comparativ cu cele precedente în ceea ce privește înfățișarea caracterelor, dar și a peisajelor, modului de joc și misiunilor. Pasărea care te ajută nu mai are superputeri, calul arată (SURPRIZĂ!) ca un cal, diferite plante/fructe/legume îți oferta diferite efecte, poți să pescuiești, jocul iți dă multe opțiuni din care să alegi în dialogurile cu alte caractere (mai puțin când vine vorba de povestea principală – atunci o să ai două sau trei).
Ținutul Anglo-Saxon arată exact cum arată și în ziua de azi în zonele rurale și aici mă refer la formele geografice, faună și floră, vreme și … garduri. Da, ai citit bine, gardurile de stâncă. Nordul Europei arată … sterp și friguros. Îi înțeleg de ce au plecat în căutare de bogații.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult este faptul că au băgat componenta spirituală. Jocul prezintă tradiții, obiceiuri și sărbători păgâne, dar și pe cele catolice. Aici merită menționate puterile psihoactive ale ciupercilor, sărbătorea Yule, rune, dualitatea ocultului (pe deoparte blesteme găsite în bilețele, locuri încărcate de energie negativă dată de vrăji, și pe cealaltă parte, rețete de poțiuni vindecătoare, simboluri pentru protecție și noroc, etc.), posibilitatea de a călători astral către Asgard, de a interacționa cu diverși zei Nordici (cum ar fi Odin sau Freya) și delectarea ochilor cu imaginea Valhallei și a Helheim-ului.
Nu vă explic ce sunt cele mai mai sus, că articolul ăsta ar fi infinit, așa că dacă vreți, puteți să vă documentați singuri.
Asgard
În ceea ce privește povestea… aș spune că putea fi structurată într-un mod mai compact. Povestea nu se învârte atât de mult în jurul personajului principal, ci este fragmentată în poveștile fiecărei regiuni pe care Eivor vrea să o aibă ca aliat. La sfârșit, după ce „băieții răi” sunt descoperiți, povestea ia o întorsătură neașteptată (sau cel puțin eu nu am prevăzut-o).
Ca o notă finală, mie mi-a plăcut. Normal că sunt elemente care pot fi îmbunătățite, dar își merită costul. Având în vedere că Star Wars Jedi: Fallen Order a costat și mai mult, l-am jucat doar 10 ore până l-am terminat – asta comparând cu cele cel puțin 130 de ore de joc a jocului Valhalla (posibil chiar dublu, având în vedere că am lăsat la o parte adunatul de comori și artefacte).
Revin în una, două luni cu o recenzie pentru Immortals Fenyx Rising.
Mai multe poze (făcute de mine, bineînțeles) găsiți în galeria de mai jos.
Nu am putut să nu observ în ultima perioadă cum toată lumea se laudă excesiv pe rețelele de socializare cu pomul lor de Crăciun (în special pe anumite grupuri populare). Și nu numai. Decorațiuni de tot felul. Unii chiar s-au aventurat în a-și construi un șemineu din carton sau plastic, care ulterior e decorat cu șosete pentru cadouri sau/și betea și globuri.
Mă bucur să văd că și-au găsit o ocupație pe timp de pandemie. Dar știți cum e românul… tot timpul trebuie să se plângă de ceva. Ba nu e frumos, ba e prea mult, ba pomul e făcut prea devreme, ba „nu e așa tradiția”, etc.
Știți cum e aia cu capra vecinului? Vă arăt mai jos niște exemple de comentarii ale românilor de pe un grup de Facebook cu aproximativ 500 000 de membrii (toate de la postări cu brazii de Crăciun de anul ăsta).
Runda 1, „insultele”:
Când ceva nu e cumva „normal” și „tradițional”, automat apar insultele. Când nu ești că ei, este obligatoriu să nu exiști în pace . Apoi îi avem pe cei care vor să te insulte, dar se abțin.
Runda 2:
Și după toate astea, îi avem pe cei care susțin mare și tare tradiția. Care tradiție? Hai să vedem.
Runda 3:
Am căutat pe Google întăi „tradiția împodobirii bradului” și nu am găsit mare lucru. Pe prima pagină sunt aceleași articole copiate de la unii la alții. Nimeni nu se uită pe pagina a doua. Ceea ce am învățat este că tradiția împodobirii bradului în România a pornit în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, iar de atunci românii au preluat această tradiție (sursă).
Nu e pomenit niciunde cum și de ce a pornit această tradiție în Ajunul de Crăciun. Cineva a adăugat bucățică asta de informație chiar și pe pagina de Wikipedia, dar nu a pus nicio sursă:
Pentru că tot sunt confuză, am căutat și „de ce se împodobește bradul în ajun”. Nu am găsit nimic concret, înafară de „Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii alegeau în preajma acestei zile cel mai frumos pom de Crăciun și îl omagiau cu cele mai interesante decorațiuni pe care le aveau în casă.” (sursă).
Să înțeleg că „încă din cele mai vechi timpuri” înseamnă mai mult sau mai puțin de 150 de ani daca e să ne luam după sursa de mai sus, ceea ce e relativ nou daca e să mă întrebați pe mine. Tradițiile din Vest spun că decorațiunile (cu tot cu brad) se pot pune mult mai devreme, pentru că ziua de Advent pică undeva între 27 Noiembrie și 3 Decembrie. Dacă vrei să fii gata pentru data respectivă, poți să le pui chiar și mult mai devreme.
Dar acum parca vă aud că spuneți că „ce treabă avem noi cu tradițiile din Vest, doar noi suntem Creștin Ortodocși”. Și aveți perfecta dreptate, doar că tradiția împodobirii bradului nu e una Creștină (Catolică sau Ortodoxă), ci vine de la păgâni.
Și că să închei, puteți să vă luați opiniile și să vi le puneți în pom că să vă uitați la ele de sărbători. Sau cum zice o doamnă de pe același grup:
În afară de rețelele de socializare și câteva aplicații de citit, altă utilizare nu am pentru telefon decât procrastinarea prin jocuri. Unele nu le-am deschis cu lunile, pe altele le-am șters de îndată ce le-am instalat. Pe restul le-am jucat chiar și ore întregi. Mai jos o să vă prezint 9 din cele 29 de jocuri pe care le am instalate momentan, alături de mici detalii și specificații.
Notele sunt date de mine, nu sunt luate de pe Google Play sau App Store. De asemenea, pozele sunt capturi de ecran de pe telefonul personal.
Angry Birds 2
4.5 din 5 stele
A fost primul joc instalat, după ce am trecut de la Android la iOS, acum aproape 2 ani. În joc ai o echipă de păsări furioase pe porcii care le-au furat ouăle. În fiecare nivel, trebuie să arunci cu păsările în construcțiile porcilor pentru a le dărâma. E un joc relaxant, potrivit pentru copii și adulți. I-aș fi dat 5 din 5 stele dacă ar fi rămas același joc simplu (și fără reclame) cum a fost la început.
Word Connect este un joc de vocabular în Limba Engleză. Nu îl recomand pentru cei care nu au un vocabular bunicel … și sincer, nu îl recomand nicicum. Are reclame după fiecare nivel, în josul ecranului tot timpul și din când îni când, îți mai apare un mesaj să le dai bani că să îți scoată reclamele.
Câteva lucruri bune despre Word Connect:
O mulțime de niveluri
Poate fi jucat offline
Disponibil pe Android și iOS
Poate fi o unealtă bună pentru a învață cuvinte noi
Millionaire
1.5 din 5 stele
Nu știu de ce încă mai am jocul ăsta în telefon. E o versiune inferioară a emisiunii „Vrei să fii miliardar?” (sau „Vrei să fii milionar?”) cu multe reclame și multe alte giumbușlucuri și cutiuțe (pe care le obții gratuit o dată la câteva ore sau pentru care trebuie să dai bani din buzunarul propriu). Trebuie să plătești cu bănuți virtuali (ai o sumă limitată la început) să joci cu o altă persoană (sau cu „calculatorul” în caz că nu ești conectat la internet) în New York.
Dacă pierzi câteva jocuri la rând, o să rămâi fără acei bănuți virtuali și o să trebuiască să aștepți ceva până strângi din nou bani să te poți juca în New York. Când câștigi, ți se oferă bănuți/diamante, experiență și niște cutii pe care le deschizi pentru mai mulți bănuți, etc. După ce profilul tău a ajuns la nivelul 8, ți se va deschide următorul oraș. Nu înțeleg de ce au vrut să se complice atât de mult.
Câteva lucruri bune despre Millionaire:
Poate fi jucat offline (dar îți recomandă să îți pornești datele mobile sau wi-fi)
Disponibil pe Android și iOS
Și… cam atât
Mobile Legends: Bang Bang
5 din 5 stele
Cred că e un joc genial, dar părerea mea poate fi influențată de faptul că am jucat jocuri de tip MOBA timp de mulți ani. La fel ca și jocurile de tip Tower Defense, amândouă or să aibă tot timpul un loc special la mine în suflet. Ușor de jucat pentru oricine (tutorialul se poate face în 15 minute), design plăcut, spirit competitiv, jocul ăsta le are pe toate.
Câteva lucruri bune despre Mobile Legends – Bang Bang:
Disponibil pe Android și iOS
Jocul își face update în timp ce folosești aplicația (nu e nevoie să aștepți)
Interfață plăcută, fără reclame
Această prezentare necesită JavaScript.
Realm Defense
5 din 5 stele
Am scris deja un articol întreg despre Realm Defense acum 2 ani și puteți să îl accesați dând click aici. Între timp, jocul a devenit disponibil și pentru iOS, slavă Domnului. Atât de mult mi-a plăcut jocul, că am luat-o de la capăt când am trecut de la Android la iOS.
Would You Rather
4 din 5 stele
Would You Rather e un joc pe care vi-l recomand să îl jucați în minim doi. Jocul vă întreabă ce preferați între două opțiuni. De exemplu: „Ai prefera să îți pierzi o mână sau un picior?”. E perfect pentru serile cu prieteni/colegi. Poate transforma un moment plictisitor într-o conversație care o să vă rămână în amintiri mulți ani. Ideea e să nu treceți prea repede prin întrebări și să îi faceți pe participanți să vă spună și de ce ar prefera una din opțiuni și nu pe cealaltă.
Temple Run a fost primul meu joc pe care l-am instalat pe Samsung Galaxy II plus, acum 5 sau 6 ani?! Temple Run 2 a apărut puțin mai târziu și a introdus mai multe hărți, mai multe puteri și mai multe artefacte de colectat. În esență jocul a rămas la fel, cât de mult poți să alergi fără să te prindă o gorilă și să te dea cu capul de pereți.
Câteva lucruri bune despre Temple Run 2:
Disponibil pe Android și iOS
Poate fi jucat offline
Ușor de controlat
Dificultate redusă, potrivit pentru orice vârstă
Paper.io 2
4 din 5 stele
Un joc simplu, 2D, care nu necesită prea multă concentrare. Perfect pentru când ai ceva timp de pierdut. Tot scopul jocului este să cucerești cât mai mult din hartă fără să mori.
Câteva lucruri bune despre Paper.io 2:
Disponibil pe Android și iOS
Poate fi jucat offline (cu boţi)
Timp scurt de joc, bazat pe performanța jucătorului: între 10 secunde și 10 minute
Au propriul lor website – aici (unde vă puteți juca versiunea de desktop)
Last Day of Earth: Survival
4.5 din 5 stele
Un joc incredibil de complex și strategic. Ar fi primit 5 stele de la mine dacă nu ar cere o avere pe tot ce poți cumpăra în joc. Scopul e să supraviețuiești cu minimul posibil împotriva hoadei de zombie. Un joc care devine din ce în ce mai simplu și totodată din ce în ce mai dificil pe măsură ce avansezi.
Câteva lucruri bune despre Last Day of Earth: Survival :
Disponibil pe Android și iOS
Destul de captivant (nici nu observi că au trecut 30 de minute)
Interfață plăcută, fără reclame
Sper să vă bucurați măcar jumătate din cât m-am bucurat eu de jocurile de mai sus care mi-au plăcut. Așteptăm comentariile sau întrebările voastre aici sau pe pagină noastră de Facebook!
De când cu pandemia, am jucat mai mult Sims 4 decât am jucat în toată viața mea. Nu am putut să nu observ că cei de la EA au făcut reclamă la joc peste tot: stații de autobuz, supermarketuri, oriunde pe rețelele de socializare (Facebook și Facebook Messenger, Instagram, etc.), pe YouTube și Twitch. Marketingul lor a mers. Mulți care au canale de YouTube au început să facă stream recent la joc.
Eu am fost și încă sunt mare fană a francizei Sims și am jucat toate cele 4 jocuri Sims apărute. Îmi amintesc că am jucat The Sims (primul joc din serie) când eram la ora de informatică în școala generală. Între timp au mai apărut și alte „versiuni” ale jocurilor, cum ar fi cel de mobil, The Sims Mobile, lansat în 2017, pe care l-am încercat și l-am șters după câteva zile.
Am cumpărat jocul de bază acum 3-4 ani și una din expansiuni (City Life) acum 1 an. Nu mi-a trebuit niciodată mai mult. Ei, asta până când a lovit pandemia și mă plictiseam în casă. Am mai cumpărat încă 2 expansiuni, ‘Cats and Dogs’ și ‘Island Living’. Nu știu dacă știți, dar jocul are în total 8 expansiuni (Get To Work, Get Together, City Living, Cats and Dogs, Seasons, Get Famous, Island Living, and Discover University), 8 game packs (Outdoor Retreat, Spa Day, Dine Out, Vampires, Parenthood, Jungle Adventure, StrangerVille și Realm of Magic) și 16 stuff packs (Luxury Party, Perfect Patio, Cool Kitchen, Spooky, Movie Hangout, Romantic Garden, Kids Room, Backyard, Vintage Glamour, Bowling Night, Fitness, Toddler, Laundry Day, My First Pet, Moschino și Tiny Living).
Singurul lucru care îmi lipsea în joc e să pot construi/juca într-un bloc de apartamente și de aceea am cumpărat ‘City Life’. Au fost reduceri de 50% în perioada asta cu pandemia la tot ce poți cumpăra în Sims 4. Dacă îmi cereți parerea, aș zice că se merită să cumpărați orice expansiune, dar nu un game/stuff pack. Expasiunile îți oferă mai multe opțiuni de joc, mai multă poveste, în schimb game/stuff packs îți oferă mai multe obiecte/posibilitatea de a crea Sims cu puteri supranaturale. Singura expansiune care le are pe amândouă e ‘Island Living’, care pe lângă peisajele exotice (ocean, plaje, distracție pe malul apei), are și sirene. Da, sirene, gen serialul de pe Disney numit H2O: Just Add Water.
Desigur, mai există și CC (custom content = obiecte/fashion făcute de fani pentru comunitate) pe care le puteți descărca de pe The Sims Resource – cu mențiunea că durează 10 secunde să descarci un fișier și nu poți să ai două descărcări în același timp. Puteți deveni membru VIP la ei pe site pentru $4/luna sau $25/an pentru a avea acces instant la toate beneficiile . Puteți lua de pe site-ul lor orice fără nici o grijă, nu au viruși, ceea ce descarci e ceea ce voiai și fișierele nu îți vor afecta jocul în niciun fel (nu contează dacă jocul e piratat sau cumpărat).
Cum să faci ca ce ai descărcat să îți apară în joc? Simplu. După ce le-ai descărcat, trebuie să le extragi în C:\Documents\Electronic Arts\The Sims 4\Mods. Eu am făcut foldere separate pentru fiecare categorie, e.g. haine, machiaj, coafură, mobilă, bijuterii. În felul ăsta o să vă fie ușor să le găsiți și să le ștergeți dacă cumva nu merg sau nu vă plac. Eu am aproape 1000 de fișiere acolo și e dificil să cauți dacă nu sunt bine organizate. Dacă aveți întrebări, puteți să ne întrebați oricând lăsând un comentariu aici sau pe pagina noastră de Facebook.
Dar să lăsăm detaliile tehnice (și plictisitoare) la o parte și să ne îndreptăm către ce poți face în joc. Dacă ai jocul de bază, poți să construiești orice tip de casă sau o zonă dedicată publicului (un parc, un muzeu, un bar sau o sală de fitness), poți să interacționezi cu orice Sim care e creat de tine sau de joc, cu fantome și cu ‘Moartea’ (Grim Reaper), poți să aduci la viață o persoană decedată (îți trebuie un anumit pește și o anumită plantă), poți să avansezi în carierele oferite de joc, poți să ai un număr infinit de copii (cu puțin efort poți să ai 100 de copii într-o singură viață a unui Sim și poți să îi resetezi viață cu o poțiune de întinerire), poți să îți transformi Sim-ul într-o plantă și să ai grijă sau nu de câți Sims vrei tu. Imaginația e limita în jocul ăsta.
Dacă aveți una sau mai multe expansiuni și game/stuff packs, atunci se „complică” totul. Poți să construiești pe orice teren, în orice apartment, pe plajă, în munți; poți să devii faimos, poți să fii sirenă, extraterestru, vampir, poți să ai puteri magice, să ai copii cu o sperietoare, poți să schimbi vremea, să te duci la facultate, să ai o pisică sau un cățel (sau mai mulți, hehe), poți să lucrezi cazuri în poliție sau să fii doctor (sau medic veterinar), să te duci cu cortul sau la spa, etc.
Ador să contruiesc ceva nou sau să redecorez o casă. Mă ajută mult și galeria online (doar dacă aveți jocul cumpărat), unde găsesc milioane de idei de la alți jucători. Când nu știu să găsesc ceva, mă duc în galerie unde cineva sigur a găsit și a partajat cu restul acel „ceva”. Modul de construire are nevoie de câteva mânuțe ajutătoare. Ca în orice alt joc, și în Sims 4 sunt comenzi pentru a trișa. Bara de comenzi se deschide cu ‘Control + Shift + C’ unde puteți tasta ce comenzi vreți voi. Cele mai cunoscute comenzi sunt cele pentru bani (‘kaching’ pentru $1000 sau ‘motherlode’ pentru $50000). Una din comenzile pe care le folosesc eu în modul de construire e ‘bb.moveobjects’ cu care poți muta obiectele unde vrei tu prin casă (se pot suprapune, se poate limita spațiul dintre ele). Puteți găsi o listă cu toate comenzile aici.
Acum că am expasiunea cu căței și pisici, mi-am deschis două clinici veterinare, unde îi poți trata dacă sunt bolnavi. Animăluțele se urcă pe masa de consultație și jocul îți arată care e zona dureroasă. Le verifici printre altele și temperatura, blana, dinții, și dacă nu găsești nimic problematic, poți să le faci o ecografie. Când ți-ai dat seama ce are animăluțul, îi aplici tratamentul și îi ceri stăpânului să plătească. Câteodată tratamentul sau diagnosticul sunt prezentate într-un mod amuzant pentru copii, e.g. „drăgălășenie acută” sau „biscuit cu medicamentul X”. Diferența între Sims 3 și Sims 4 este că în Sims 4 nu mai poți să mai controlezi animalele. Ele fac ce vor. Pisicile zgarie canapeaua, câinii lătra și te trezesc, dar cel mai interesant e că creatorii jocului au făcut ca animalele să nu moară decât de bătrânețe.
Această prezentare necesită JavaScript.
Nu doar că m-am jucat destul, dar m-am și uitat pe YouTube la diferiți oameni ce și cum fac în joc. Cel mai amuzant mi se pare Grey (canalul GrayStillPlays) care își face Sims să supraviețuiască în condiții extreme (să înoate 1000 de mile, să deschidă sute de uși doar pentru a ajunge la toaletă, să meargă prin holuri infinite). Va las mai jos un video super amuzant cu 100 de oameni care trăiesc în izolare.
Nu toate aventurile mele sunt unele fericite sau amuzante. Nu ar fi totul minunat în lumea asta dacă ar domni „binele”?
(Vă recomand să citiți și Aventuri de Casieriță Partea I și Partea a II-a în caz că nu ați făcut-o deja)
O să vă divulg un secret. Casierițele vă judecă prin prisma a ce cumpărați. Ne uităm la ce aveți pe bandă și apoi la voi și din nou, la produsele de pe bandă cu o privire suspicioasă. Majoritatea din voi nici nu observați când facem asta că sunteți mult prea ocupați să vă gândiți cum să le așezați pe bandă, dacă ați uitat ceva, să vă uitați cine e în fața sau în spatele vostru, ce produse sunt pe lângă casă, cu ce e îmbrăcată tipa din față, etc. Putem să ne holbăm și câteva secunde la voi că tot nu observați. Și în cazul în care observați, putem să zâmbim și să vă salutăm.
Într-o zi ca oricare alta (prin 2013/2014), mă uitam pe bandă și am văzut o combinație de alimente pe care nu o vedeam prea des. O sticlă de ulei, o pungă de făină și o pungă de zahăr. Am ridicat privirea și am văzut o bunicuță. M-am bucurat să văd că la vârsta ei (~90 de ani) vine într-un mall să își facă cumpărăturile. I-am scanat produsele și i-am zis cât costă (dacă îmi amintesc bine, undeva pe la 9,5 lei).
A început să se caute prin buzunare și a scos 1 leu și câțiva bănuți. Mi-a întins banii și m-a întrebat dacă e de ajuns. Mi s-a întristat privirea. Totul a devenit dintr-o dată atât de „gri”…
Mi-am dat seama că nici nu știe cât mai costă un kilogram de făină. M-am întors către bunicuță și i-am zis că e totul plătit și i-am dat bănuții înapoi. Am marcat tranzacția ca plătită cu 10 lei și am închis sertarul. Nu a pus întrebări, mi-a mulțumit și și-a luat produsele.
Na, acuma că am făcut-o, trebuia să mă gândesc cum să fac să nu dau de belele cu șefii. Regula era că la sfârșitul zilei nu trebuia să avem mai mult de 10 lei pe minus, mai mult de 13 lei pe plus și să ne menținem tot timpul cât mai aproape de „zero”. Contrar opiniei publice, noi nu aveam bacșiș, ca urmare, nici o intenție de a fura clienții (mai multe detalii despre asta găsiți în Partea I).
Am văzut că mai am doar câteva monede mici în sertar. Am desfăcut fișicul de monede de 5 bani și pe cel de 1 ban. Pe cel de 1 ban nici nu mă chinuiam să îl desfac la începutul turei că toți le refuzau.
Ziceam de casierițe că vă judecă? Ei, de data asta chiar mi-a folosit la ceva. Mă uităm la oameni ce cumpărau, cum erau îmbrăcați și ce telefoane aveau. La cei mai „înzestrați” le dădeam rest 10 bani mai puțin sau le dădeam monede de 1 ban în loc de cele de 10 bani. Toți erau „dezgustați” de ele, dândumi-le înapoi. Strategia a mers pentru un timp. Apoi am rămas fără monede (aveam doar câteva de 50 de bani), dar nici nu am cerut să mi se aducă. Întrebam clienții dacă vor să aștepte până mi se aduc ca să le dau cei câțiva bănuți. Aproape toți mi-au zis că nu e nevoie și plecau. Alții nu erau atât de încântați și le arătam că efectiv nu am rest să le dau. La unul sau la doi clienți le-am dat 50 de bani chiar dacă restul lor trebuia să fie mai puțin.
Țineam oarecum un calcul mental cu bănuții pe care i-am adunat și cert e că cumva mi-a ieșit. La sfârșitul zilei cred că am avut doar 1 leu pe minus.
Vă rog eu, uitați-vă în jur, dacă vedeți pe cineva într-o postură asemănătoare, fiți drăguți și platiți-le și lor cumpărăturile. Câțiva lei în minus nu o să vă sărăcească.
Am discutat cu un domn, care dorește să rămână anonim, cum s-a decis el să își facă propria colecție de monede. Eu personal nu am colecționat nimic (poate se pune colecția vastă de cercei acumulați pe timpul liceului?!), dar din spusele altora, este un hobby pentru orice vârstă. Domnul a fost destul de amabil încât să mă lase să mă uit cât vreau la orice monedă din colecție (dar să nu îmi pun lăbuțele pe ele; a trebuit să folosesc o cârpă specială care nu zgârie) și pot să spun că a fost o plăcere să le admir. Interviul îl găsiți mai jos:
Ce te-a făcut să ai propria colecție de monede?
A fost un mix de factori, printre care dorința de a economisi niște bani și aici mă refer la bani pe care să nu îi pot accesa rapid; tentația e mare câteodată. Al doilea motiv ar fi dorința de a colecționa diferite lucruri, de precizat este că mai am și alte colecții, cum ar fi cea de cristale/pietre sau de monede vechi. Colecția de monede vechi (aproape 50 la număr) am construit-o în timpul copilăriei. Și un ultim motiv ar fi plăcerea de a vedea o colecție completă care de obicei construiește o imagine istorică sau fictivă a unor evenimente (fie că e o monedă sau un timbru, etc.).
De unde le cumperi și cam cât costă o monedă?
Prețul unei monede este legat de cantitatea de argint, asta în cazul în care moneda nu are ceva special. O monedă standard cântărește aproape 31 de grame și dacă ar fi să calculăm exact cât costă argintul din ea, aș zice că undeva la 13 lire sterline (aproximativ 72 de lei la cursul valutar de astăzi), dar pe lângă valoarea argintului, mai are și o valoare numismatică. De obicei le cumpăr la prețul de 16-17 lire sterline (92 de lei), dar am și unele mai rare care le cumpăr pentru 20-21 de lire (115 lei). Mai sunt și ediții limitate care se vând cu 30-35 de lire (180 de lei). Cel mai ușor este să le cumperi de pe eBay (unde sunt puțin mai scumpe) sau de pe grupuri specializate de Facebook.
Pe lângă cele de argint, mai am o monedă de platină (poză mai jos) care a costat 800 de lire (4500 de lei). [râde] Să zicem doar că nu o să mai cumpăr una de platină foarte curând.
Această prezentare necesită JavaScript.
Ce intenții ai pentru ele pe termen lung?
Cum am zis mai devreme, planul este să economisesc niște bănuți, dar dintr-o perspectivă paranoică, monele de argint pot avea o valoare mare în cazul unui război/criză. Lăsând la o parte pesimismul, vreau să extind colecția (în momentul de față am undeva la 100 de monede) și vreau să o diversific, atât în argint, cât și în aur sau platină. [râde] Numai ce am zis că nu o să mai cumpăr platină foarte curând, așa-i?
Care e moneda ta preferată și mai exact, ce vrei să cumperi în viitorul apropiat?
Nu cred că am o monedă preferată, dar am un set preferat pe care m-am chinuit să îl adun, setul de dragoni colorați. Fiecare valorează dublu față de o monedă normală. Nu a fost un efort financiar, ci mai mult un efort să îi găsesc pe toți să completez setul. Mai am un set de completat, cel cu personaje din Egiptul Antic. Am doar 2 din 5 monede din setul acela momentan.
Această prezentare necesită JavaScript.
Am observat că unele monede au caractere din filme populare. Poți să ne explici de ce?
Monedele cu supereroi (sau cu personaje cunoscute) sunt oficiale și sunt emise de anumite țări, cum ar fi Noua Zeelandă sau Australia. Poate că asta o să le facă mai atractive pentru generațiile mai tinere. De adăugat aici e că unele țări emit monede colorate dar și că sunt unii pasionați de a le picta manual pentru a avea ceva unicat.
Vrei să mai adaugi ceva?
Depinde de câte monede o să acumulez în următorii ani, o să mă gândesc să le pun într-un seif la bancă. Momentan ele sunt depozitate într-un loc sigur, dar nu se știe niciodată cum pot să „dispară”.
Monedele sunt ediții care se emit anual și tot timpul trebuie să ții pasul cu piața, mai ales acum că suntem pe final de 2019, se emit multe monede pentru 2020. Am vrut să cumpăr monede de la Banca Națională Română, dar din cauză că edițiile lor nu au mai mult de câteva sute de bucăți de fiecare dată, prețul este exorbitant. Cam asta face diferența între BNR și toate celelalte bănci ale lumii…
Eu i-am mulțumit domnului pentru sinceritate și pentru oportunitatea de a arată lumii ceva mai deosebit. Aștept de la voi în comentarii sau pe pagina noastră de Facebook mesaje și poze de la colecțiile voastre. Mai multe poze găsiți în galeria de mai jos.
Am revenit dintr-o lungă și meritată vacanță cu un „scurt” articol despre consola Nintendo Switch. Am avut timp vara asta să o încerc pe îndelete și pot spune că nu m-am plictisit nici măcar o secundă (sau 4 ore și jumătate cât a fost durata unui zbor).
Consola vine cu 2 controllere micuțe (dreapta și stânga; numite Joy-Cons) pe care le puteți folosi în 3 moduri: atașate de consolă (în modul portabil), puse pe un suport (care le transformă într-un controller obișnuit) sau atașate de un mini-suport pe care îl poți purta la încheietura mâinii (pentru jocurile multiplayer care citesc mișcarea mâinilor).
Ceea ce m-a impresionat de la început e cât de repede reacționează la orice (pornire/oprire, deschidere/închidere aplicații și jocuri, meniu, butoane). Acum câteva zile a cerut un update și din experiența mea cu alte console (hai să nu le numim de data asta), un update durează ani, decenii, secole, milenii, etc. Dar hey, a durat fix 3 secunde. Știu, încă nu mi-am revenit din șoc.
Bateria ține destul de mult în modul portabil (până la 6 ore în modul de gaming), dar depinde foarte mult de joc și cât de intens e. Poate fi încărcată de la o baterie externă, dar în experiența mea din ultimele 3 luni, am făcut asta doar o dată. Când ajungi acasă o poți pune în suportul ei și te poți juca pe televizor în timp ce se încarcă.
Această prezentare necesită JavaScript.
După cum se vede în pozele de mai sus, am doar 2 jocuri cumpărate și o aplicație (Bridge Constructor Portal, The Legend of Zelda: Breath of the Wild și Just Dance 2018), care mi-au acaparat toată atenția. Nu am simțit nevoia să cumpăr altele până în momentul de față și asta spune multe, avend în vedere că am aproximativ 80-100 jocuri pe cealaltă consolă.
Pe lângă asta, consola mai vine și cu o aplicație numită Nintendo Entertainment System (vă mai aduceți aminte jocurile pe televizor? Majoritatea s-au „inspirat” – copy-paste – din NES. ) care conține o mulțime de joculețe vechi, cum ar fi Super Mario Bros., The Legend of Zelda, Donkey Kong, Pac-Man, Final Fantasy, Castlevania și multe altele.
O să descriu în câteva cuvinte jocurile pe care eu le-am jucat, în caz că aveți nevoie de recomandări.
Bridge Constructor Portal e un joc clasic de simulare în care trebuie să construiești poduri pentru ca muncitorii din fabrică să călătorească în siguranță de la un punct la altul al fabricii. Este o combinație între celebrul joc Portal și seria Bridge Constructor. Cum eu sunt mare fan jocuri de simulare, pot să petrec ore în șir construind poduri (și amuzându-mă de fiecare dată când robotul care narează face mișto de mine). Deși mie mi se pare fascinant, înțeleg că poate pentru alții, e destul de plictisitor.
The Legend of Zelda: Breath of the Wild este cel mai captivant joc pe care l-am jucat vreodată. Nu contează ce vârstă ai, nu poți să te plictisești vreodată jucându-l. Nu știam nimic despre Zelda sau Link și despre universul lor până să încerc jocul. Din primele clipe am fost atrasă de fizica jocului și de cât de multe opțiuni posibile există doar plimbându-te pe hartă (și poți să iei o găina în brațe, ținând-o deasupra capului și să fugi cu ea, hehe).
Deși jocul are mai mult de 2 ani de când a ieșit pe piață, prețul lui a rămas mai mult sau mai puțin același (începând de la 250 de lei) și are un rating de aproape 5 stele pe orice platformă/magazin online. După aproape 2 luni de jucat ore întregi, seară de seară, am terminat povestea principală, dar nu m-am atins aproape deloc de ghicitori sau orice altă povestioară a caracterelor secundare. Pe scurt, jocul merită din plin să fie cumpărat.
Această prezentare necesită JavaScript.
Nu vreau să vă spun nimic despre povestea în sine și singurul sfat pe care îl primiți de la mine este să adunați orice găsiți în joc că nu știți când o să vă trebuiască. Nintendo a anunțat în Iunie că lucrează la partea a 2-a a jocului, dar nu au dat foarte multe detalii. Nu se știe încă când o să iasă pe piață, dar sper că o să fie în 2020.
Just Dance 2018 e o aplicație care îți testează abilitățile de dansator! Ubisoft scoate una în fiecare an, cu cele mai populare melodii din anul respectiv (și câteva hit-uri clasice pe lângă). Se poate dansa în 1 sau în 2 participanți (e mai mult distractiv când sunt 2), folosind Joy-Con-urile, care îți înregistrează mișcarea mâinii.
P.S. Poți să muți doar mâna, nu și restul corpului, că punctele oricum se pun.
Sunt în jur de 40 de melodii (și ceva programe extra), pe care poți să le termini destul de repede, deci nu aș recomanda să cumpărați jocul la preț întreg și în mod cert, nu pe cel mai recent (Just Dance 2019). Cu toate astea, poți să sari ședința de fitness de la sală într-o seară și să te bagi la cel puțin 30 de minute de Just Dance, că o să arzi mai multe calorii decât pe stepper! Momentan sunt în căutare de alte jocuri, deși nu știu cât timp liber am la dispoziție. Cei de la Ubisoft au anunțat că aduc Assassin’s Creed IV Black Flag și Rogue pe Switch în Decembrie, așa că s-ar putea să aștept. Multe jocuri s-au lansat și pe Switch în 2019 și sper că tot multe se vor lansa și de acum încolo, să nu fiu nevoită să le joc pe o anumită consolă.
Dacă aveți ceva întrebări, puteți să ne scrieți oricând folosind formularul de contact de pe site sau pe pagina noastră de Facebook. Aștept de la voi recomandări de jocuri!
Am dezbătut în lung și în lat ce am crezut eu (și alții) că o să se întâmple în sezonul 8 din Game of Thrones (găsiți link-ul către articolul ăla aici).
E amuzant să îl citesc din nou… E amuzant și trist în același timp. Aproape nimic din ce am scris eu acolo nu s-a întâmplat. Și nu mă înțelegeți greșit, nu mă deranjează cum s-a desfășurat povestea în sine și cine stă pe tron acum, ci cum a fost regizat serialul. Povestea a fost grăbită și cele 6 episoade din sezonul 8 nu au cuprins nici pe departe toate detaliile și golurile lăsate deoparte de regizori.
Degeaba mi-am bătut eu gura pe rețelele de socializare să explic că sezonul 8 nu a fost nici pe departe atât de calitativ ca restul, că fanii înfocați au venit cu argumente de genul: „de ce nu te apuci tu să scrii scenariul pentru serial?” sau „nu te mai plânge atât și bucură-te de serial„.
Măi, serios, că m-aș fi apucat să îl scriu pentru același salariul pe care regizorii (David Benioff și D. B. Weiss) l-au primit. Vă promit că ieșea cu cel puțin 1% mai bun decât ce au scris ei. Asta în condițiile în care eu am zero experiență în ceea ce privește regizarea unui serial.
Regizorii au dat un interviu imediat după ce a apărut al IV-leaepisod în care au zis că „În timp ce Dany a cam uitat despre Iron Fleet și armata lui Euron, ei cu sigurantă nu au uitat de ea”. Nu cumva voi ați uitat și alte detalii? Cum ar fi … cum să regizati ceva de calitate?
Cum să mă bucur de asemenea scenariu? Am așteptat 2 ani să iasă sezonul 8… Sunt alții care au urmărit Game of Thrones de la început (de acum 8 ani). Citisem acum aproape 1 an pe Reddit toate spoiler-ele care apăruseră și nu le-am crezut. Nimeni nu le-a crezut până după al III-lea sau al IV-lea episod apărut. Toate s-au îndeplinit. Așa ca le-am citit din nou și am sperat că ultimele 2 episoade să fie mai bune… dar m-am înșelat, din nou.
Game of Thrones mi-a lăsat un gust amar. Și toată vina e a regizorilor care s-au grăbit pentru că au acceptat să scrie scenariul și pentru noua trilogie Star Wars. Asta e ceea ce Lucifer și Game of Thrones au în comun. Fanii au lansat o petiție pentru fiecare în parte. Petiția de pe Change.org pentru refacerea ultimului sezon din Game of Thrones a strâns aproape 2 milioane de semnături.
Norocul meu e că a apărut sezonul 4 din Lucifer la timp, pe 8 Mai, fix cu o săptămână înainte ca Game of Thrones să se încheie.
Pentru cine nu știe, serialul Lucifer a fost anulat de Fox în Mai 2018 după 3 sezoane. Fanilor le-a plăcut atât de mult încât au făcut o petiție să fie reluat, mai ales că ultimul episod din sezonul 3 i-a lăsat în suspans. La o lună după ce a fost anulat, Netflix a anunțat că a cumpărat serialul Lucifer și că o să îl reia. Și mă bucur că au făcut-o. ULTIMUL SEZON DIN LUCIFER E ABSOLUT GENIAL. L-am urmărit de 2 ori de când a apărut… și asta spune multe având în vedere că eu nu m-am uitat la niciun serial de 2 ori până acum.
Serialul este despre Lucifer… da, acel Lucifer. Îngerul căzut, care în serial a coborât din Iad (sincer nu știu dacă a coborât sau a urcat… când aflați exact locația geografică a Iadului să mă anunțați și pe mine) și a venit în Los Angeles să se distreze. Deși le spune tuturor că el este diavolul, nimeni nu îl crede. Lucifer dă peste un caz al poliției din Los Angeles, unde o întâlnește pe detectiva Chloe.
Ei încep să rezolve împreună misterul crimelor din LA, cu ajutorul lui Ella (criminalist) și Dan (fostul soț al lui Chloe, care e și el detectiv). Tom Ellis (actorul care îl joacă pe Lucifer Morningstar) s-a căsătorit de curând, așa că fetelor, puteți să vă opriți din salivat acum. El a mai jucat și în Isn’t It Romantic (care a apărut anul ăsta), Family Guy, Merlin, Doctor Who și multe altele.
Nu vreau să vă dau prea multe detalii, dar serios, trebuie să vă apucați să îl vedeți cât mai curând. Primele 3 sezoane le găsiți pe Amazon Prime Video (sau mă rog, pe net undeva) și ultimul sezon pe Netflix. Deja au anunțat că sezonul al V-lea o să iasă la anul, acesta fiind ultimul din serie.
Așa cum am promis, am revenit cu noutăți despre joc. Pentru cei care nu au fost alături de noi anul trecut când am vorbit despre Unbound: Worlds Apart, puteți da click aici pentru interviul cu creatorul jocului.
Zilele trecute am dat peste un post pe pagina lor de Facebook unde ziceau că au lansat demo-ul. Am și uitat complet de joc până în punctul ăla. Am vorbit cu Sergiu, am luat demo-ul și l-am dat și cunoscuților să îl încerce. Sfatul meu e să fiți siguri că aveți pe ce să îl jucați, așa că vă las mai jos un minim de cerințe de hardware (că să nu pomenesc de cineva care s-a jucat de pe o tabletă Microsoft Surface… și apoi se plângea că sacadează).
Minim de cerințe:
Procesor: i5 până la 2.8 Ghz
Capacitate memorie: 8 GB
Placă video dedicată: Nvidia GeForce GTX 670 sau asemănătoare
Am intrat în joc, am apăsat pe săgeți stânga-dreapta, m-am plimbat puțin. Am zis că pare ușor. Trec primele 5 minute, totul e perfect. Mă uităm la cât de fain e făcut decorul, cum se îmbină o parte a naturii, cu o parte futuristică…
M-am oprit de câteva ori să admir peisajul. Eram foarte relaxată, ascultam muzică și uite așa, fix într-o secundă de neatenție, am murit. Ca în filmele cu proști sau să fac o comparație mai bună, pentru cei care s-au uitat la Russian Doll (apropo, recomand), știți cum merge cineva așa pe trotuar și îi pică un pian în cap sau pică în canalizare și își rupe gâtul… Exact asta am făcut și eu în joc. A venit total neașteptat.
Am stat pe gânduri pentru o secundă, am gândit-o eu așa rapid să mai pun 10% focus. Și uite așa, am murit și a doua oară, și a treia oară… și a cinsprezecea oară. Deja dintr-o stare de relaxare, ajunsesem stresată. Focus-ul meu era la punctul culminant, am oprit muzica să pot să mă concentrez. Am subestimat jocul. Am trecut peste partea aia cu succes, dar stresul tot acolo a rămas.
Mă uităm peste tot să nu cumva să îmi scape ceva. Am văzut o poartă în față și am ezitat să trec prin ea. Trec așa ușor și se aude un „DIIIIIIIIIIIIIIIIIING” și jur că nu vă mint, dar am țipat. Și atunci m-a anunțat jocul că am ajuns la un checkpoint și că s-a salvat de acolo…
Nu vreau să vă dau spoilere, vreau să vedeți și voi cum e. Poate că nu are sens ce citiți voi acum, dar o să realizați atunci când îl jucați. M-am și pierdut pe hartă la un moment dat. Nu mai știam cum să ajung înapoi și mă învârteam în cerc. Au fost și momente de slăbiciune în care mă gândeam să renunț. Dar le-am trecut pe toate și mă bucur.
Am ajuns la un punct în joc în care am murit de vreo cincizeci de ori până să trec de el… Dar nu ăla a fost punctul în care am murit de cele mai multe ori. Oh, nu. Maximum cred a fost de mai mult de o sută de ori. Nu vă spun în ce parte a jocului este, dar o să dați peste un păianjen.
Am încercat toate modalitățile posibile să trec de el și nimic. Am descoperit niște înjurături la mine în cap care erau latente și care doar ce au ieșit la lumină. Nici aia nu a funcționat. M-am gândit că dacă pun laptop-ul în congelator, poate îngheață și moare… dar nu. Păianjenul ăsta e ninja. Mi-a luat 30 de minute să trec de el… într-un final am folosit opțiunea „Sună un prieten”.
Dar, după cum am spus și mai sus, e doar un demo. Mi-ar fi plăcut foarte mult să îl pot juca pe tot. Din păcate, sunt doar cei doi creatori ai jocului (Sergiu Crăitoiu și Olga Ciob) care au depus efort full-time în ultimul an să scoată demo-ul. Ei au nevoie de suportul nostru să îl poată continua și să îi mai dedice încă un an.
Proiectul o să fie lansat pe Kickstarter pe 7 Mai, astăzi. Link la proiect, găsiți aici. Orice donație este binevenită.
Jocul complet o să fie lansat în 2020 pe câteva platforme. Mai multe detalii, găsiți aici.
Puteți să vă înscrieți să primiți și voi demo-ul la ei pe site, sau dacă dați click aici. O să primiți un email de confirmare și încă un email care conține un link de unde puteți lua demo-ul. Nu aveți nevoie de instalare, trebuie doar să îl porniți și să vă distrați.
Mai multe poze găsiți în galeria de mai jos. Enjoy!
Nu știu la ce vă uitați voi pe YouTube, dar pot să vă spun la ce mă uit eu (în afară de muzică). Probabil că folosesc YouTube cel mai mult pentru entertainment, dar câteodată și în scopuri educative. Toate canalele pe care o să vi le recomand astăzi sunt în limba Engleză, așa că dacă nu sunteți vorbitori de limbă Engleză, vă invit să închideți pagina asta chiar acum.
Good Mythical Morning cu Rhett și Link este un canal de entertainment, cu cei doi buni prieteni (cei doi din titlu) care se știu din școala generală. Ei au început un alt canal (la începuturi), au avut success, și-au mărit echipa și acum au făcut o mică-mare afacere din asta.
De obicei, ei încearcă lucruri pe care alții nu le-ar încerca, organizează jocuri de cultură generală sau discută tot felul de idei. Pe lângă asta, au magazinul lor propriu (ca aproape orice alt canal de YouTube) și organizează campanii caritabile destul de frecvent. În ultima campanie, chiar YouTube a fost de acord să pună aceeași sumă pe care o strângeau ei pentru un spital de copii.
O să încerc să găsesc pentru fiecare canal un video care să nu fie chiar atât de plictisitor…
Producătorii de la CUT cred că se ocupă și cu multe alte canale de YouTube, printre care și Hiho Kids (despre care o să vorbim puțin mai târziu). Ei aleg persoane random și le pun în situații unde trebuie să vorbească cu alte persoane random pentru a afla ceva despre ei, pentru a interacționa social, pentru a depăși niște limite de comunicare, etc. E tot un canal de entertainment și majoritatea situațiilor în care respectivele persoane sunt puse sunt amuzante.
Mai jos este un video în care Alex este pus să ghicească ce job au un grup de persoane bazat doar pe intuiția lui și pe întrebările limitate pe care poate să le pună.
The Try Guys sunt patru băieți care, inițial, au fost angajați de BuzzFeed, au făcut experianta acolo, au învățat cum să facă bani, s-au împrietenit și au ales să părăsească BuzzFeed că să își facă propriul canal de YouTube. Cam toată lumea a plecat de la BuzzFeed și a fost o perioadă acum ceva timp în care toți postau video-uri pe YouTube prin care explicau de ce au plecat de la BuzzFeed. Oricum, sunt doar câțiva dintre cei care erau acolo pe care încă îi urmăresc, printre care The Try Guys și Safiya Nygaard.
Băieții de la The Try Guys, după cum sugerează și titlul, încearcă tot felul de chestii și aici nu mă refer doar la mâncaruri sau băuturi ciudate, ci și chestii pe care sexul opus le experimentează la un anumit punct în viață (de exemplu, au încercat să vadă cum e să naști).
Video-ul de mai jos este despre conducerea sub influența alcoolului și ce riscuri pot să apară.
Hiho Kids este despre copii! Canalul este împărțit în trei categorii de video-uri. În prima, copiii încearcă diferite mâncăruri și băuturi din toată lumea. A doua categorie este despre diversitate și cum copiii întâlnesc persoane cu job-uri ciudate, cu povești de viață intersante, persoane cu handicap, etc. Și a treia categorie sunt video-urile în care copiii vorbesc despre viața lor personală, ce le place să facă, cum arată casa lor, ce cu se ocupă părinții lor, etc.
Cred că nu trebuie să menționez că reacțiile lor sunt amuzante orice ar face.
Emmymadeinjapan este un canal cu și despre mâncare. Emmy este din Japonia, dar s-a căsătorit și s-a mutat în Statele Unite. A început canalul când încă era în Japonia și filma cu o cameră de proastă calitate. L-a început ca pe un hobby și a rămas un hobby. Emmy este o gurmandă (deși nu se vede la cât de slăbuță este!) și gătește cu plăcere pentru familie (are și doi copii) și prieteni. Lumea încă îi trimite colete de prin toată lumea cu specialități din țările lor.
A primit chiar și un colet din România, dar nu pun direct video-ul acela aici, ci o să pun un playlist cu toate pachetele pe care le-a primit din Europa.
Cam asta a fost, și cum zice orice YouTube-er… Nu uitați să comentați, să dați like și share și să le spuneți la prieteni despre articolul ăsta!
Un serial polițist clasic în care geniul detectiv rezolvă cele mai grele cazuri.
Varianta interesantă:
Un psihopat și un geniu se întâlnesc într-o cameră de interogare… Ea zice că doar a plecat să cumpere lapte, dar el nu o crede. De aici până la a rezolva cazuri împreună mai e doar un pas (sau un episod sau două). Aparențele înșală și țineți minte: un psihopat nu are sentimente.
Serialul este destul de vechi și până de curând au fost scoase doar patru sezoane. La cererea publicului, BBC a scos și cel mai recent sezon chiar în primele zile ale anului 2019. Aviz amatorilor: producătorii au anunțat că ultimul sezon e cel mai însângerat, macabru și înfricoșător de până acum.
Unul din trailere îl găsiți mai jos:
Black Mirror
Nu e chiar un serial, ci o colecție de mini-filme care nu au nimic în comun, în afară de reputația incredibilă pe care și-au creat-o. Puteți să urmăriți episoadele în ce ordine vreți voi. Fiecare episod vă duce într-o altă lume, într-o altă posibilitate, într-o altă încercare grea pentru specia umană.
Ultima capodoperă din seria Black Mirror e un film interactiv, Bandersnatch, care are multiple încheieri bazate pe alegerile tale. Filmulețul are chiar și un final secret care e greu de găsit. Vă sugerez să căutați pe Google cum să găsiți finalul secret pentru a juca un joculeț al anilor ’80 care apare în film, numit Nohzdyve. Îl găsiți pe Netflix.
Trailer-ul îl găsiți mai jos:
The End of the F***ing World
Un serial cu episoade scurte, aproximativ 20 de minute fiecare. Puteți să terminați primul sezon într-o seară lejer. Pot să vă spun de pe acum că nu o să aveți idee nici după ce vă uitați la trailer despre ce e vorba în serial. Eu încă sunt confuză de ce s-a întâmplat în primul sezon…
James și Alyssa sunt un cuplu ca oricare altul?
James și Alyssa se potrivesc?
James și Alyssa, cei doi ciudați din liceu?
Cel mai bun serial din seria Marvel, cu o notă de 8.6 pe IMDB. Dacă vreți să vedeți povestea lui Frank înainte de a deveni un justițitar, atunci o să trebuiască să vă uitați la Daredevil întâi (el apare în al doilea sezon). Pe scurt, familia lui Frank este omorâtă, el se supără, îi omoară pe toți și îl vedem apoi în propriul lui serial când descoperă că povestea nu s-a terminat acolo și că toți cei vinovați de moartea familiei lui nu au fost pedepsiți.
Nu îmi trebuie multe cuvinte să vă explic cât de bun este, vă recomand doar să începeți să îl vedeți cât mai curând pentru că sezonul al doilea o să apară pe 18 Ianuarie.
Droguri, spălare de bani și crimă. Doar de aceste trei cuvinte are nevoie serialul Ozark pentru a fi descris. Jason Bateman joacă un rol complex, el este un tată și un soț care face pe dracu’ în patru să își salveze familia din mâinile cartelului.
Are personaje pe care o să le iubești, are personaje pe care o să le urăști și personaje pe care o să le iubești și urăști în același timp. Dacă intuiești că ceva se va întâmpla în serial, eu îți garantez că intuiția ta greșește. Avem de toate în serialul ăsta. Celebrul psihopat, adolescenți naivi, persoane care își înșală jumătatea, peisaje Americane, moteluri împuțite, FBI, politică…
Ok, ok… poate că am avut eu așteptări mai mari de la joc. Am fost încântată de Assassin’s Creed Origins și am presupus că Ubisoft o să facă o treabă la fel de bună, dar aparent m-am înșelat.
Dar, după cum am promis, am revenit cu review-ul pentru Odyssey. Dacă sunteți interesați de review-ul pentru Origins, îl găsiți aici.
În sfârșit mi-am luat și eu un urs…
Îmi amintesc că am spus că Origins avea multe bug-uri. Ei bine, nu îmi amintesc să fi găsit un singur bug în Odyssey. Până la urmă e aceeași interfață (puțin schimbată), peste care e adăugată o nouă înfățișare, deci mă gândesc că au avut timp să fixeze toate bug-urile în decurs de un an.
Eu l-am jucat pe Xbox One X, dar dacă vreți să îl jucați pe PC, aș zice să fiți siguri că îndepliniți minimul de cerințe:
OS: Windows 7 SP1, Windows 8.1, Windows 10 (64-bit versions only) Processor: AMD FX 6300 @ 3.8 GHz, Intel Core i5 2400 @ 3.1 GHz, Ryzen 3 – 1200 (SSE 4.1 Support or higher required) Video: AMD Radeon R9 285 (2GB VRAM with Shader Model 5.0) or NVIDIA GeForce GTX 660 Memory: 8GB RAM Resolution: 720p Targeted framerate: 30 FPS Video Preset: Low Storage: 46GB available hard drive space DirectX: DirectX June 2010 Redistributable Sound: DirectX 9.0c compatible sound card with latest drivers Peripherals: Windows-compatible keyboard and mouse required, optional controller (Xbox One / PS4)
Ceea ce este diferit în Odyssey este că poți să îți alegi caracterul la început (Alexios sau Kassandra). Povestea nu se schimbă în funcție de caracter, în schimb alegerile tale pot influența povestea. Ah, și caracterul tău este bisexual.
Povestea în sine per total… e puțin dezamăgitoare. Începi jocul și nu știi absolut nimic despre caracter. Abia după ceva timp (mai exact după ce îți părăsești insula), o să începi să primești indicii despre unul dintre membri familiei tale. Evoluează destul de greu și sincer, probabil că aș putea să vă explic tot ce se întâmplă în două sau trei rânduri.
Caracterul vostru îl are pe Ikaros (vulturul) de la început și puțin mai târziu, jocul o să vă dea de ales între trei cai. Nu mai avem cămilă și căr de război ca în Origins. Eu am testat să văd dacă cumva jocul îmi dă alt cal cu alt nume și alte abilități, dar nu. Indiferent de alegerea pe care o faceți, calul vostru o să fie același și o să fie numit Phobos.
Lui Phobos îi puteți schimbă înfățișarea cu diferite skin-uri pe care le cumpărați de la fierar. Eu am reușit să obțin două dintre cele mai rare skin-uri (Unicorn și Abraxas). Skin-ul de Unicorn îl puteți cumpăra cu „drachmae” (banii din Grecia Antică) și skin-ul Abraxas îl obții dacă ești mercenarul numărul unu. Mai sunt câteva skin-uri faine pentru Phobos, dar trebuie să le cumpărați din magazinul Ubi.
Skin-ul Abraxas
Companionul tău pe care îl călărești nu mai are o așa complexă personalitate că în Origins. Lui Phobos nu îi păsa de nimic și mai ales de tine. Am observat că dispare de unde îl lași și că atunci când îl chemi, vine alergând dar se oprește la câțiva metri de tine, ceea ce e destul de enervant că trebuie să mergi tu până la el.
În Origins puteai să cumperi diferite costume pentru Bayek și făceai separat upgrade la armuri și arme. Odyssey este mai mult un RPG, unde primești, cumperi sau obții armurile și armele. Poți să ai chiar și seturi de anumite armuri pentru un bonus special.
Dacă în Origins, Bayek tot timpul era asortat, în Odyssey, caracterul vostru o să arate puțin ciudat cu niște sandale ateniene și o fustă de vânător.
Materialele nu mai sunt atât de complexe ca în Origins. Aici avem doar piele (pe care o iei de la orice animal), lemn (care e doar lemn de măslin) și diferite roci/pietre prețioase.
Animalele sălbatice te pot da jos de pe cal și te pot omorî destul de ușor. La naiba, până și găinile din sate/orașe te pot omorî. Nu cumva să te porți neadecvat pe lângă o găină sau un cocoș, că stau prost cu nervii și te atacă. Spre deosebire de Origins, nu mai vedem atât de multe pisici, ci foarte mulți câini.
Nu mai există abilitatea care îți dă săgeți care te adorm sau bombe cu foc. Abilitatea de a îmblânzi animale încă există, dar trebuie să folosiți săgeți cu efect de paralizare și să (aproape) omorâți animalul că să îl puteți face pet.
Ubisoft zice că poți să te duci să mângâi un animal, dar eu am încercat și nu mi-a ieșit.
Nu mai sunt otrăvuri sau alte abilități de asasin cu care puteai să cureți ușor o bază. În schimb, jocul îți oferă posibilitatea de a te axa pe una dintre cele trei ramuri: Assassin, Hunter sau Warrior. Poți să le combini, dar din cauza armurilor/armelor care sunt făcute să dea bonus în funcție de ramuri, recomandarea mea să alegeți maxim două și să le combinați.
Ramura Assassin îți oferă multă putere atâta timp cât ești nedetectat.
Ramura Warrior este bună dacă nu ai răbdare să îi pândești prin boscheți și vrei să te lupți cu o bază întreagă în același timp. Ai multă armură și multă viață.
Ramură Hunter îți oferă plăcerea de a sta undeva sus și a da cu săgeți oriunde. Chiar și prin trei rânduri de pereți.
Eu am început să bag talente pe ramura de Assassin la început de joc. Am vrut să păstrez cât mai mult partea de asasin din franciza Ubisoft. Pe la jumătatea jocului m-am plictisit, am dat resetare la toate talentele și am ales Warrior. Până la urmă, de ce mai ești un războinic al Spartei dacă nu te poți duce rambo în cinci inamici?
Pot să zic că m-am distrat copios ca Warrior. Sunt câteva talente care o să te facă să râzi cu gura până la urechi (de exemplu: Sparta kick). Inamicii tăi o să moară dacă îi arunci de pe ceva înalt, în schimb, tu nu mori. Poți să sari și de pe cel mai înalt munte și caracterul tău nu o să fie rănit nici măcar 1%.
După ce am terminat jocul și nu mai aveam nimic de făcut în quest-ul principal, am dat resetare din nou la talente și am ales Hunter. Deja când ai level 55, poți lejer să te echipezi cum vrei în funcție de abilitatea principală. Când am văzut cât de ușor poți să omori orice cu arcul, m-am întrebat de ce m-am chinuit tot jocul ba jucând Assassin sau Warrior. Totuși, recomandarea mea e să folosiți doar arcul în combat, și să vă feriți pentru că muriți destul de repede.
Se vede că cei de la Ubi nu s-au obosit foarte tare cu jocul din multe aspecte. Toate contractele pe care caracterul tău le ia au aceeași introducere și același final, nu s-au deranjat să schimbe aspectul caracterului în funcție de persoana cu care vorbește (doar apare o scenă filmată dintr-un anumit punct), toate peșterile arată la fel, majoritatea cuferelor în care se găsesc comorile arată la fel, etc.
Cum am zis și mai sus, povestea se schimbă în funcție de alegerile voastre. În fața alegerilor o să vedeți mici simboluri. Simbolul cu o inimioară înseamnă că probabil o să faceți sex cu persoana respectivă (da, apare la ambele sexe, indiferent cu ce caracter jucați), simbolul cu o balanță înseamnă că vreți să mințiți, simbolul cu două săbii înseamnă că vreți să îi omorâți, etc.
Puteți să ne contactați cu orice întrebare referitoare la joc aici (prin formularul de contact de pe website) sau pe Facebook/Twitter unde articolul o să fie share-uit. Așteptăm comentariile voastre legate de ce jocuri vreți să citiți la noi pe site.
Și ca o ultimă comparație între Origins și Odyssey, mai jos este un video care face diferențele vizuale, auditive și de gameplay (recomand să îl vedeți în minim 1080p).
Am menționat într-un post anterior cât de mult ador eu jocurile de Tower Defense. Cred că am dat peste jocul ăsta într-o reclamă când mă dădeam pe Facebook sau Instagram (nu-mi aduc bine aminte). Ca majoritatea dintre voi, nici eu nu dau click pe orice reclamă care îmi apare pe o rețea de socializare, dar pe asta a trebuit să dau click, altfel nu dormeam liniștită noaptea.
Scrie mai sus că are reclame, ceea ce este adevărat, dar reclamele apar atunci când jocul vă oferă recompense. Reclamele nu o să vă întrerupă niciodată jocul și sunt opționale (utilizatorul aplicației decide dacă are nevoie de extra boosts în joc sau nu).
Jocul este disponibil doar pe Android momentan, din păcate. Nu cere multe resurse sau cine știe ce viteză de net și de fiecare dată când cere update, puteți să îi dați și când sunteți pe date mobile pentru că patch-ul e de obicei foarte micuț (până în 5 MB).
Am deja câteva luni de când îl joc și tot nu m-am plictisit.
La început, jocul îți dă doi eroi, Fee și Lancelot, pe care îi poți crește doar cu elixir. Vă sugerez să dați upgrade o singură dată la mina de elixir, chiar dacă vă costă câteva nestemate, pentru ca eroii să facă nivel mult mai ușor. Fiecare erou are skill-urile lui, care le puteți da upgrade pe măsură ce nivelul eroului crește.
Eroii puteți să îi poziționați unde vreți voi pe hartă și puteți să îi mișcați oricând aveți nevoie. În afară de skill-urile pasive pe care le au, mai au și încă un skill pe care îl puteți activa în joc (unele au cooldown mai mare, altele mai mic). De exemplu, Fee are doi lupi pe care puteți să îi invocați unde vreți voi pe hartă și fiecare dintre ei atacă câte un inamic, iar Lancelot are un scut care, dacă este activat, dă armură la toate unitățile tale (asta include toți eroii și unitățile invocate).
Când un erou este deja crescut, nici nu o să aveți nevoie de prea multe turnuri ca să treceți un nivel. Preferatul meu este Lancelot. Jocul are un sistem de recompensă destul de bun dacă intrați în joc cel puțin o dată pe zi. Mi-am cumpărat un al treilea erou, Bolton, doar pentru rezultate mai bune la turneu. Un erou costă între 1500 și 3000 de nestemate, dar credeți-mă când spun că merită.
Jocul este destul de complex. Pe lângă nivelurile normale, mai sunt și alte joculețe incorporate cu care vă puteți pierde timpul sau care vă ajută cu un anumit aspect din joc. La partea de Arcade primiți recompense, deși vă trebuie câteva încercări ca să terminați anumite niveluri (unii jucători s-au plâns de partea asta, pentru că este aproape imposibil).
O parte bună a jocului este că înaintea fiecărui nivel, aveți o secțiune de comentarii în care jucătorii își expun părerea despre nivel și vă dau sfaturi cum să câștigați mai ușor.
Tichetele pentru raiduri vă trebuie doar pentru nivelurile infinite, unde câștigați cât mai multe recompense dacă rezistați cât mai mult în joc.
Până acum au scos 5 lumi, fiecare cu câte 20 de niveluri. Jocul vă dă voie gratuit la primele două lumi, la a treia însă, trebuie ori să plătiți, ori să îndepliniți cerințele lor. Aș fi plătit cu drag cei £3.69 (19.67 lei) pentru a debloca a treia lume, dar în mai puțin de două săptămâni o să trec la noul iPhone (cum jocul nu are versiune pentru iOS, nu are rost să deblochez; probabil că nici nu apuc să termin nivelurile până atunci).
Cum se vede în poza de mai sus, dacă vreți să intrați în a treia lume, trebuie să fiți în liga de aur în turneu, ceea ce poate dura ceva timp. O să porniți de la liga de bronz, și primii trei jucători o să fie promovați la liga de argint. Turneul ține cinci zile în care puteți încerca de mai multe ori să ajungeți în primii trei. După cele cinci zile, vă promovează la liga de argint și trebuie să faceți exact același lucru pentru a intra în liga de aur.
Asta, sau puteți să cumpărați patru eroi (doi îi aveți deja) sau să creșteți un erou până la nivelul cinci în meniul de „Awaken” al eroului. Nu vă recomand deloc ultima parte, pentru că pentru fiecare nivel trebuie să dați 800 de gemuri și 10 tichete (le obțineți din Realm Siege; și puteți să treceți peste rezolvarea nivelului dacă vă uitați la o singură reclamă, dar aveți cooldown patru ore pentru a obține alte două tichete).
În general, nivelurile sunt destul de ușoare, dar vă pot face probleme pentru că s-ar putea să încercați câteva strategii diferite până să le treceți.
Un sfat general: Aveți grijă la păsări!
Sunt unele turnuri care nu ating inamicii zburători și vă treziți că eroul nu face focus destul pe ele și pierdeți un nivel ușor din nimic. Puteți să verificați comentariile înainte de a începe un nivel și o să aflați dacă sunt zburătoare în nivel sau nu.
Când nimic nu merge, există YouTube pentru soluții!
Mai multe poze găsiți în galeria de mai jos. Enjoy!
Da, nu ai citit greșit. Încă mai sunt destui jucători care au refuzat să se ducă pe Steam la DotA 2.
Eu am început să joc Dota în 2009, pe Garena. Mă tot uităm la cineva care juca pe vremea aia și am zis să încerc și eu. Adică până la urmă, ce ai mai bun de făcut când ești în clasa a noua la liceu?
În primul meu joc, mi s-a zis că trebuie să învăț singură, nu să mi se dea indicații tot timpul, că altfel nu o să învăț niciodată. Așa că m-am uitat eu la eroi și mi s-a părut drăguț Zeus (zeul Olimpului, știți voi, sună pompos) și l-am ales. Așa, și acum ce fac? „Încearcă să îți faci un item singură”, a scris cineva pe chat. Era 1v1 și aveam vreo 4500 gold. Am stat, m-am uitat… și nu ieșea nimic productiv. Toate itemele scumpe aveau câteva iteme din care trebuiau craftate. Și tot căutam și nu le găseam. Până când… o minune s-a întâmplat! Am găsit din ce trebuia craftat Black King Bar.
Deci Zeus, level 1, mid cu BKB. Versus Troll cu Treads și Mom. Cred că i-a luat 8 minute să ajungă în bază.
După ceva timp, am început să prind drag de eroii de Agility. La un anumit punct, aveam impresia că punctele de Agility îți dau mai mult Movement Speed. De fapt, eu de fiecare dată făceam Yasha…
Și totuși au fost câțiva eroi de care eu nu m-am atins pe parcursul toți anilor ăștia. Unul dintre ei este Geomancer. Prea multe butoane. Nu prea îmi plac eroii de Strength în nici măcar un joc (nu doar la DotA). Tot timpul aș alege dintre Agility și Intelligence. Unul dintre eroii mei preferați este Venomancer. Mi s-a zis că sunt cel mai enervant Veno. Șerpi. Șerpi peste tot.
Cred că am jucat pe Garena în jur de 1 an. Normal că numele meu atrăgea atenție și fiind fată, mi se permitea orice. Nu conta cum jucam, ce făceam, era bine că eram în joc. Cineva mi-a dat un cont colorat pe Garena, pe care l-am păstrat și apoi chiar am rămas cu același nickname când am plecat de pe Garena. Jucam doar pe Room 8. Când intram eu, era petrecere.
Cine își mai amintește de vremurile alea, poate își amintește și de liga DGL pe Garena Europe. Eh, păi pentru că sunt fată am primit vouch și acolo. Cred că am fost cel mai praf jucător din istoria DGL-ului.
Am jucat doar câteva meciuri acolo că nu avea rost să le stric meciurile oamenilor. De obicei se juca modul -ardm (All Random, Death Mode).
Îmi amintesc un joc. Îmi picase Warlock după ce am murit de vreo zece ori. Și mi-a zis tot team-ul doar să am grijă să nu pierd Warlock-ul. Și eu nu prea am înțeles de ce (nu jucam de foarte mult timp) și tot timpul eu jucam relaxată. Sincer nu îmi pasă dacă pierd sau câștig. Important e să mă distrez. Țin minte că eram deja în late game. Ai mei erau pe hartă împrăștiați. Era o liniște totală pe hartă. Nu vedeam nici un player din echipa adversă. Mă îndrept senină către runa de lângă Roshan. Toți cinci playerii de la echipa cealaltă au sărit pe mine. Fix o secundă le-a luat alor mei să își dea TP unde au apucat, pe lângă mine, și să sară să mă ajute. Eu în momentul în care i-am văzut pe aia cinci că sar pe mine, am luat mâna de la tastatură și mouse că nu era ca și cum aveam ce să fac să scap. Două secunde mai târziu, când văd că ăștia vin să mă ajute, nu mai știam cum să reacționez mai repede. Am primit heal și am apucat și eu să dau ulty după 5 secunde de stun și silence. A fost win în fight-ul ăla. Și ăla a fost cel mai bun teamplay pe care l-am experimentat de atunci și până acum.
În 2010 m-am mutat pe RGC. Imediat cum am aterizat și eu, am primit VIP pe room-ul de România. Îmi amintesc că unii erau foarte supărați că eu am primit VIP (rank-ul avea o culoare roz pe vremea aia) și ei care jucau acolo de ani de zile nu primiseră. Și pe bună dreptate. Mie mi s-a dat doar pentru că sunt femeie. După încă câteva luni, am primit moderator și am tot crescut în rank până am ajuns la maximul posibil, pe care încă îl am și în ziua de azi. Cert e și că am muncit pentru room și că știu cum să ajut cu orice problemă care poate apărea.
În 2013 a apărut DotA 2. Am primit o invitație să încerc DotA 2. Pot să spun că nu mi-a plăcut din prima secundă. Mulți dintre playerii care au ales DotA 2 au făcut-o din necesitate, pentru că DotA 1 murea încet, încet. Erau din ce în ce mai puțini playeri. Mulți spun că le-a luat ceva să se obișnuiască cu schimbarea, dar au reușit. Eu am 70 de ore în DotA 2 și tot nu m-am obișnuit. Deși în punctul ăsta pot să zic că am îmbătrânit destul și că m-am lăsat de DotA, tot mai intru câteodată să dau un joc de DotA 1.
Jocul a început să fie o copie a DotA 2. Hartă s-a schimbat și arată aproximativ la fel. Recent au introdus și banning phase la început de joc. Ultima hartă în momentul de față este DotA v6.88w9.4 Allstars. Sunt aproximativ 10000 de playeri constant pe RGC care joacă în timpul zilei și numărul crește pe seară.
31/08/2018 – RMT (Server Time): 17:41, Local Time: 16:41
În afară de administrarea room-ului România, sunt unul dintre reprezentanții fetelor de pe RGC. Avem un room special pentru fete (foarte puține) iar eu pot să ofer vouch după ce o persoană este verificată și este concluzionat că este de sex feminin.
Eu și Creative (RGC Designer; tot român) avem un room special de Tower Defense unde sunt permise orice hărți RPG de tower defense. Cea mai jucată hartă acolo este Legion TD Mega 3.5 (B11), pe care sunt sigură că ați jucat-o și pe alte platforme, cum ar fi GPlay. Îmi amintesc că era un bug pe GPlay la harta asta și anume că unitățile mureau când ajungeai la level 10 (după ce petreceai vreo 10-15 minute în joc, ceea ce era destul de enervant).
Am avut turnee și am avut în staff cei mai buni playeri la nivel global de Legion TD (cei care au jucat pe Garena poate îl cunosc pe campionul la Tower Defense: Derb-). Chiar am avut și un room de DotA și Legion TD Trivia, unde erau recompensați cei care răspundeau corect și cel mai rapid la întrebări din joc.
Ceea ce vreau să zic este că DotA 1 nu este mort. Nu încă. Știu că Blizzard a promis de mult timp că o să încerce să facă o nouă versiune pentru Warcraft III, dar nu cred că o să o vedem prea curând.
Dacă vă apucă nostalgia și vreți să jucăm un joc sau aveți întrebări despre cum să instalați jocul sau cum să folosiți platforma RGC, puteți să mă contactați prin formularul de contact de pe site sau pe pagina noastră de Facebook, Pe Față.
Mai multe detalii despre cum puteți juca găsiți aici.
M-am apucat de Hearthstone acum … 4 ani?! Nici măcar nu îmi amintesc exact când, dar îmi amintesc că nu aveam cărți deloc (ca orice alt începător) și mă ofticam pe cei cu cărți „mai mișto” ca ale mele. Totuși, asta nu m-a făcut să bag mâna în portofel să scot cardul și să cumpăr pachete de cărți.
Spre deosebire de celelalte jocuri Blizzard, Hearthstone e un joc care nu cere multe și l-aș numi un „joc de buzunar”. Sau cel puțin era la început, se pare că în ultima perioadă nu au fost așa de buni cu optimizarea. Hearthstone se poate juca pe desktop/laptop, telefon sau tabletă. Aveți mai joc specificațiile pentru fiecare în parte.
Windows
Minimum Requirements
Recommended Specifications
Operating System
Windows® 7 / Windows® 8 / Windows® 10
Windows® 10 64-bit
Processor
Intel® Pentium® D or AMD® Athlon™ 64 X2
Intel® Core™ 2 Duo (2.2 GHz) or AMD® Athlon™ 64 X2 (2.6 GHz) or better
Video
NVIDIA® GeForce® 8600 GT or ATI™ Radeon™ HD 2600XT or better
NVIDIA® GeForce® 240 GT or ATI™ Radeon™ HD 4850 or better
Memory
3 GB RAM
4 GB RAM
Storage
3 GB available HD space
Internet
Broadband Internet connection
Input
Keyboard and mouse, or touchscreen
Resolution
1024 x 768 minimum display resolution
Mac
Minimum Requirements
Recommended Specifications
Operating System
OS X® 10.10 (latest version)
macOS® 10.13 (latest version)
Processor
Intel® Core™ 2 Duo
Intel® Core™ i3 or better
Video
NVIDIA® GeForce® 8600M GT or ATI™ Radeon™ HD 2600 Pro
NVIDIA® GeForce® GT 650M or ATI™ Radeon™ HD 5670 or better
Memory
2 GB RAM
4 GB RAM
Storage
3 GB available HD space
Internet
Broadband Internet connection
Input
Keyboard and mouse, or touchscreen
Resolution
1024 x 768 minimum display resolution
iOS
Minimum Requirements
Hardware
iPad® Air™ or newer, iPad® 4 or newer, iPad® mini™ 2 or newer, iPhone® 5 or newer, iPod Touch® 6 or newer
Operating System
iOS 8.0 or later
Android
Minimum Requirements
Recommended Specifications
Operating System
Android 5.0 (Lollipop) / Fire OS 4.5.1 or later
Processor
1.2 GHz or better
1.5 GHz or better
Memory
1 GB RAM
2 GB RAM
Storage
4 GB of internal HD space
OR
1 GB of internal and 4 GB of external storage
5 GB internal HD space
Din experiența personală, jocul pare că funcționează mai bine pe iOS/Mac. În teorie, ar trebuie să funcționeze pe orice telefon de ultimă generație, dar eu am observat pe S8+ că îmi închide Spotify din background. Pe Android-urile mai vechi întâmpină probleme ca încălzirea excesivă a telefonului, părți ale ecranului se întunecă și anumite obiecte de pe tabla de joc dispar complet. Pe Windows am observat că întâmpină probleme atunci când soft-ul de operare are nevoie de update. Din nou, e doar o experiență personală și poate că alți useri nu au avut probleme.
Damn locked mana crystals.
O mică introducere în joc: ai nevoie de gold să cumperi pachete de cărți și intrări în arenă (sau de un card de credit), ai nevoie de cărți la fiecare expansion nou pentru noi strategii, ai nevoie de dust pentru a crafta cărți și ai nevoie de aproximativ 30 de minute/zi pentru a completa quest-urile zilnice. Cărțile sunt standard (pe care le obții pe măsură ce înaintezi cu level-ul cu fiecare clasă), cărți comune, cărți rare, cărți epice și cărți legendare. De obicei când cumperi un pachet o să obții 4 cărți common și una rară.
În poza de mai jos este colecția mea de cărți din toate expansion-urile existente. Am folosit un deck tracker care mă ajută nu doar cu număratul cărților, dar și în joc, unde îți arată ce cărți ai tras din deck și ce cărți ți-au mai rămas. Eu am folosit The Innkeeper și puteți să îl găsiți și voi aici.
Tracker-ul îți arată numărul maxim de cărți pe care îl poți avea pentru un/o anumit/ă expansion/clasă, ținând cont că poți avea orice carte de două ori, înafară de legendare. În prezent mie îmi lipsesc doar 13 cărți de la clasa mea preferată, Mage, pentru că nu am avut nici o intenție de a le crafta.
După cum vedeți, am zero cărți din Goblins vs Gnomes și Naxxramas, nu pentru că nu jucam pe vremea aceea, dar pentru că le-am dat disenchant la toate atunci când am avut nevoie de dust. Încă regret decizia asta, pentru că nu am vrut să urc pe ladder, ci să am o colecție impresionantă de cărți și să mă distrez. Aș zice că nu sunt o fire competitivă și scopul meu nu a fost niciodată să fiu cea mai bună la un joc. În Hearthstone că să ajungi legend trebuie să joci deck-uri care mie nu mi-ar plăcea.
Această prezentare necesită JavaScript.
Link către colecția mea completă de cărți, găsiți aici.
Întotdeauna mi-a plăcut să joc Hearthstone ca pe un joc de noroc și să am cărți/spells care să îmi dea chestii random.
Doar de dragul vremurilor trecute, o să înșir toate cărțile preferate mie din toate expansion-urile. De menționat că există două moduri de joc: standard și wild. În Wild se trec toate cărțile din expansion-urile mai vechi de doi ani. Goblins vs Gnomes a fost un expansion reușit și atât de tare m-am enervat că mă băteau cu deck-uri pline de mechs, încât mi-am făcut și eu deck de Mech Mage. Printre favorite se numără Unstable Portal, Arcane Nullifier X-21, Piloted Sky Golem, Dr. Boom și preferata mea, Sneed’s Old Shredder. Și se pare că în expansion-ul viitor (The Boomsday Project) o să avem o carte asemănătoare cu Dr. Boom. Yuppppy!
Whispers of the Old Gods a adus un gameplay diferit, unul plăcut după părerea mea. Printre favorite se află toate cărțile care îi făceau boost lui C’Thun și normal, pe el însuși, N’Zoth, the Corruptor, Y’Shaarj, Rage Unbound și preferata mea, Yogg-Saron, Hope’s End. Știu că majoritatea l-au urât pe Yogg pentru că de cele mai multe ori îi omora, dar mie mi-a adus noroc în proporție de 80%. Îmi aduc aminte că aveam 2 hp și știam că e un joc pierdut și aveam Yogg în mână. Am pus Yogg pe masă și am plecat să îmi iau apă. Vin după 2 minute, aveam 5 secrete, 26 hp, minioni pe tablă și armă echipată. I was amazed.
Și ca să facem o pauză de la expansions, puteți să vă uitați la mine cum joc Hearthstone.
În Knights of the Frozen Throne a apărut ceva nou (sau nu neapărat ceva nou dacă îl punem la socoteală pe Jaraxxus), mai exact cărți legendare care îți înlocuiesc eroul și schimbă Hero Power. Printre favorite se numără Arfus, The Lich King, Frostmourne (care nu se poate crafta, se poate obține doar de la Arfus sau de la Lich King) și cele două preferate, Thrall, Deathseer și Frost Lich Jaina.
Am ajuns și la ultimul expansion, The Witchwood, unde avem mături, vrăjitoare, pisici negre, cazane în care fierbi poțiuni și legendare care îți fac boost la Hero Power dacă ai deck-ul făcut din cărți pare/impare. Cărți favorite: Emeriss, Vex Crow, Toki, Time-Tinker, Witch’s Apprentice și preferata este Shudderwock.
Nu am băgat nici măcar un leu în Hearthstone și nici nu o să o fac pe viitor. Consider că doar cu daily quests și taverna săptămânală îți poți face o colecție drăguță. Jocul este destul de răsplătitor cu cei care se implică și pentru cei care sunt buni în arenă (nu mi-a plăcut niciodată arena, dar chiar dacă nu te pricepi, sunt programe care te ajută să alegi cărțile potrivite).
Îmi închid pledoaria prin a spune că îmi este tare dor de Ragnaros și de Sylvanas și că aproape am plâns când le-au băgat în Wild.
Ubisoft nu mă plătește să scriu articolul ăsta… din păcate.
De Crăciun am primit cadou un cd key pentru joc și în aproape 4 luni l-am terminat (da, știu, să îmi fie rușine că mi-a luat atât). Am terminat story line-ul, am făcut fiecare side quest și am explorat fiecare părticică de hartă. Probabil că știu harta Egiptului Antic mai bine ca harta României.
Deși am jucat majoritatea jocurilor din seria AC, Origins e de departe cel mai reușit (până acum). Se vede câtă muncă, câtă dedicație și cât au transpirat developerii ca să aducă jocul în stadiul ăsta, DAR tot am găsit sute de bug-uri. Cele mai frecvente sunt când se blochează mount-ul sau chiar Bayek prin pereți.
Struțo-cămila mea și-a băgat capul singură în zid
După cum se observă în screenshots, setările mele au fost pe minim, deși am un ASUS K501U (Intel® Core™ i7 6500U Processor, NVIDIA® GeForce® 950M, 256GB SSD, 16 GB RAM, Windows 10 Home – licență plătită) care teoretic ar trebui să ducă jocul lejer. Înainte să vă decideți dacă vreți să îl cumpărați, eu zic să verificați minimul de specs care vă trebuie:
OS: Windows 7 SP1, Windows 8.1, Windows 10 (64-bit versions only)
PROCESSOR: Intel Core i5-2400s @ 2.5 GHz or AMD FX-6350 @ 3.9 GHz or equivalent
VIDEO CARD: NVIDIA GeForce GTX 660 or AMD R9 270 (2048 MB VRAM with Shader Model 5.0 or better)
SYSTEM RAM: 6GB
Resolution: 720p
Video Preset: Lowest
Nu vreau să vă dau spoilere despre poveste, dar pot spune că o să dați peste un mix de cultură egipteană, grecească și romană. O să auziți în jurul vostru mai multe limbi și o să vedeți diferite stiluri vestimentare în funcție de regiunea în care vă aflați (unele femei chiar sunt topless).
Sunt câteva lucruri diferite în Origins față de celelalte jocuri AC. Unul dintre ele este introducerea lui Senu, vulturul femelă al lui Bayek care poate fi controlat doar dacă Bayek nu este în combat. Senu poate să survoleze zone întregi, să identifice anumite personaje și să vâneze animale de talie mică. Un alt plus sunt abilitățile extra pentru personajul principal. Primești un punct de abilitate de fiecare dată când faci level sau când descoperi una din tabletele antice. Level-ul maxim este 40 doar cu varianta standard a jocului, dar dacă cumpărați cele două expansion-uri, level-ul maxim crește până la 55. Cele două expansion-uri aduc 2 porțiuni noi de hartă și în ele, tărâmul morților (sau lumea de dincolo, cum preferați).
Sunt foarte multe de spus despre gameplay, dar pot să vă dau câteva sfaturi că să nu vă enervați prea tare:
★ Nu este diferență de viteză sesizabilă între cămilă, cal sau carul de război. Dar, ce am observat eu este că calul poate sări mai sus și carul de război este foarte greu de controlat, mai ales în orașe.
★ Fiecare mount are cumva… personalitatea lui. De exemplu, prima mea cămilă, Majesty, era puțin îngrijorată de ce făceam eu. M-am dus să găsesc o comoară undeva în apă, am lăsat-o pe mal și eu mă băteam cu niște crocodili în apă, am reușit să scap și să mă urc pe un doc și Majesty intrase puțin în apă și încerca să se uite peste niște stuf să vadă dacă sunt bine. Până și expresia de pe fața ei era ceva de genul „You okay mate?”. M-a bufnit râsul când am văzut-o cum încerca să mă găsească cu privirea.
Da, struțo-cămila mea e undeva pe jos… arătând confuză ca de obicei
★ Itemele sunt clasificate în common, rare și legendary. În timp ce pentru arme și armură contează dacă un item este legendar sau nu, pentru mounts sau pentru îmbrăcăminte nu contează, tot ce se schimbă este aspectul. Când aveți doar iteme legendare echipate pe Bayek o să primiți achievement. All gold, baby.
★ Puteți să vă faceți upgrade singuri la anumite armuri sau iteme dacă aveți elementele necesare. Pentru asta, trebuie să vânați sau să furați elementele. Senu vă poate ajută să identificați pe cei care cară bunuri de valoare. După un timp, o să observați în orașe că este o echipă de 3 soldați, care merg în linie, iar primul este îmbrăcat în roșu. Tot timpul cel îmbrăcat în roșu o să aibă ceva valoros asupra lui (bani, lemn, piele, etc.). De asemenea, elementele se pot cumpăra de la piață, dar sunt deosebit de scumpe și prețul de vânzare pentru ele este infim.
Aici țineam o conferință foarte importantă despre calitatea mâncării pentru pisici în Egipt
★ Există animale pe care le poți vâna pentru piele (căprioare, lei, pantere, crocodili, hipopotami), există animale pe care le poți vâna pentru bani, există animale pe care le poți omorî din plăcere, și animalele domestice de prin orașe și sate (multe pisici, câini sunt văzuți foarte rar, măgări, boi, etc.).
★ Nu este recomandat combat-ul cu crocodili în apă. Animalele sălbatice fac destul damage chiar și la level mare.
★ Este esențial să completați cât mai multe side quests, nu doar pentru a curăța harta, dar și pentru că o să vă fie mult mai ușor să completați main quests dacă aveți câteva levels în plus față de level-ul recomandat.
★ La un moment dat, după ce povestea continuă, o să vă apară pe hartă niște simboluri cu un cap de drac. Degeaba o să vă zic eu să nu vă apropiați de ele, că oricum o să o faceți. Cel mai mic dintre ei are level 20. Eu vă sugerez să îl bateți când aveți level 28-30. Dacă vreți mai devreme, se poate, dar cu mult efort. De fiecare dată o să primiți un item legendar de la ei. Și acum întrebarea vine: „Dar ce fac cu ăia de la level 40, când și eu o să am același level ca ei?”. Eu am folosit assassinate, predator bow on fire în timp ce sunt pe mount, și în rest, pentru cei 10% din hp-ul rămas, puteți să vă încercați norocul să îi dați o bucată (poate cu un cursed weapon).
★ Abilitățile pentru tools mi se par foarte folositoare. Cu sleeping darts puteți adormi aproape orice inamic (cei cu multă armură nu o să fie atinși de darts) și puteți îmblânzi animale. Puteți să vă luați un leuț sau o hienă ca animal de companie. Psst, pisicile se pot mângâia în joc.
Eu și hiena mea. Am pierdut-o pe undeva prin joc.
★ Berserk tool merge doar pe caracterele de nivel inferior vouă. Îl face pe soldat să o ia razna și să își atace echipa, după care o să moară (dacă dați Berserk pe un fioros cu armură, o să curețe singur baza lor). Doar să vă asigurați că vă luați tălpășița și vă ascundeți după ce dați Berserk, altfel o să îi îndepărtați de locul țintă de unde îi poate aduna pe ceilalți să îi omoare.
★ Fire bombs fac foarte mult damage și pot folosite și ca să distrageți soldații de la un anumit punct (și săgețile cu foc merg). Focul vă afectează și pe voi. Sunt anumite oale în joc pline cu ulei și dacă le așezați stategic într-o bază, tot ce vă trebuie sunt câteva săgeți cu foc pentru un impact colosal.
★ Poison darts și Flesh decay toxins afectează orice înafară de caracterul vostru și Senu (chiar și mount-ul; nu îl omoară, dar îl face mai slow). Poison darts: caracterele de nivel inferior le omoară în timp, iar pentru cele de nivelul vostru sau nivel superior aveți nevoie de mai mult damage. După ce caracterul este omorât, flesh decay toxin-ul se instalează în corp și orice trece în vecinătatea cadavrului este infectat. Am zis orice, cal, om, copil, pește, pasăre, pisică, tot orașul Alexandria (dacă infectarea a avut loc pe o stradă principală). Trust me, I’ve tried. And everyone dies. De asemenea, puteți infecta un cadavru cu flesh decay toxin dacă nu a mai fost infectat înainte sau dacă a trecut efectul.
★ Este un icon cu o cămilă turcoaz pe hartă. Este un copil care vă dă un quest. Quest-ul se resetează zilnic și ca rewards puteți primii oricând o legendară.
Eu și mount-ul meu super super suuuuuper rar. Uni-camel.
★ Scroll-urile care conțin ghicitori sunt mult mai ușor de rezolvat dacă știți harta bine.
★ Nu spargeți vasele mari de lut (în special în încăperile cu comori). Tot timpul sunt vipere în ele. Trei mușcături de viperă și ești mort. Sau dacă chiar vreți să le spargeți (s-ar putea să aveți nevoie de extra cristale la un anumit punct), spargeți-le cu fire bow.
★ O să auziți fraza „wise decision, gereh” de mai multe ori decât vă puteți imagina.
★ La un moment în joc, o să apăra așa un tip japonez cu plete, pe care îl teleportează phoenix-ul lui și dispar. Nu vă dau niciun sfat despre el. Vreau să știu ce caută în joc, cine e și ce vrea.
Eu și struțo-cămila mea ne uităm la sclaveți cum cară.
Și cam asta ar fi. Dacă aveți orice fel de întrebări despre joc, puteți contacta maestrul (eu, bineînțeles) prin formularul de contact de pe website sau pe pagina noastră de Facebook unde o să share-uim articolul.
Eu tare aștept să iasă următorul joc, Assassin’s Creed: Odyssey.
Mă numesc Sergiu Crăițoiu, sunt gamer și programator, iar în timpul liber mereu încerc să îmbin utilul cu plăcutul. Primul joc de care m-am îndrăgostit a fost Mario, pe care-l jucam pe un Terminator vechi, acum vreo 20 de ani. Jocul meu preferat cred că rămâne Diablo II. Îmi aduc aminte și acum că încercam să îl instalez pe un HDD de 2 GB și nu avea loc.
În liceu m-am apucat serios de programare și voiam să lucrez la jocurile mele. Îmi aduc aminte că am încercat sa fac o clonă de PacMan, apoi a urmat o clonă de Snake, apoi ceva sistem de batalie ca in Heroes 3 și tot așa. Nu mă gândeam la ceva comercial atunci, făceam că mi se părea interesant. Știam că jocurile erau făcute de echipe întregi așa că m-am mulțumit cu programarea web.
Însă tool-urile din ziua de azi îți permit să lucrezi destul de rapid și eficient la un joc, așa că am revenit la pasiunea mea. În 2016 am înființat Alien Pixel Studios împreună cu Andrei Jifcovici.
Astăzi vorbim despre Unbound: Worlds Apart. Ce se întâmplă în joc, care e personajul principal și care este gameplay-ul?
Unbound: Worlds Aparteste un joc de tip puzzle platformer 2D în care personajul principal, Soli, poate crea portaluri magice pentru a călători între diferite realități, pentru a afla mai multe despre catastrofa care a devastat lumea sa. În cadrul anumitor portaluri, proprietățile fizice ale personajului sau ale elementelor lumii se pot schimba, oferind noi posibilități de joc.
A fost ideea ta sau a fost concept creat de un team?
Ca și core team suntem trei oameni: doi programatori și un artist (Olga Ciob de la Square Heads Games) și pe lângă artă și programare ne ocupăm și de alte aspecte ce țin de game development cum ar fi game design, animații, storytelling, marketing, etc. Inițial am început cu o mecanică foarte simplă de a schimba două realități. Dar după multe experimente și mai mult brainstorming am adăugat portaluri care fac jocul mai interesant.
Noi căutăm oameni cu care să colaborăm pe părțile pe care nu le putem acoperi. De exemplu pentru noul trailer avem trei oameni cu care lucrăm: Andrei Matei, Alexandru Pelea și Vlad Vîlcea.
De când timp lucraţi la joc?
LaUnboundam început să experimentez singur prin August 2016. Am avut un start greoi, nu știam exact ce mecanici vreau să fac sau ce vreau de la joc. Și era prima dată când lucrăm în Unreal Engine. Dar prin februarie 2017 după ce s-au alăturat și cei 2 colegi, lucrurile au început să evolueze mult mai rapid și jocul a început să capete o formă concretă. Deci lucrăm de aproape 2 ani.
Ce așteptări ai de la joc?
Vreau să lansăm un joc de care să fim mândri, să fie apreciat de gameri. Este important să fie interesant și fun to play.
Când se va lansa și pe ce platforme?
Sperăm să îl lansăm în Mai 2019 pe Steam și mai târziu pe console (Switch / PS4 / Xbox).
Știu că cel mai probabil acest lucru este confidențial, dar poți să ne spui care o să fie prețul jocului?
Nu este confidențial, însă nu ne-am hotărât încă. Cred că undeva la $10, dar depinde de noi cât content o să putem să băgam în joc.
Mulțumiri lui Sergiu pentru interviu, vom revenii cu detalii despre game specs și multe altele după lansare.
Nu vreau să fiu adoptată, nu caut nimic, doar mă laud pe website-ul mamei.
Voi ați mai văzut pisică care să miroasă orice, ca un cățel? Că eu nu am văzut… că în general nu suport alte pisici și mă rățoiesc la ele, după care ele fug.
Aici miroseam o sticluță de cerneală.
Oricum… așa m-a învățat mama să miros orice. Nu trebuie să fie neapărat mâncare. Nu prea îmi plac mie parfumurile și mirosurile puternice, dar tot încerc să le miros și pe astea.
Dacă cumva mi se pare ceva apetisant o să încerc să și mănânc, chiar dacă e mama prin apropiere sau nu. Nu știu de ce s-a supărat pe mine ultima data când m-a prins că mâncam spumă izolantă de la ușa proaspăt instalată… și sigur nu a fost încântată că am păpat o întreagă plantă de Aloe Vera, că apoi mi-a luat ghiveciul… (și nu am mai putut să îmi bag gheruțele și în pământul din el).
În afară de mirosit chestii, mai îmi place să:
Spionez vecinii și orice trece prin fața geamului.
Să mă încălzesc pe calorifer. Burtica îmi stă în aer, că mama nu vrea să îmi cumpere un calorifer mai mare…
Să ies la plimbare. Cu lesa. Vecinii au zis prima dată că sunt un cățel mai mic… Era o babă care nu avea ochelari.
Această prezentare necesită JavaScript.
Și să distrug… cam orice.Am sărit cu lăbuțele pe televizor și l-am dat jos. Nu e vina mea că mama nu i-a pus protecție. Eu doar mă jucam. Am ros șosete, am ros încărcătoare de telefon… vreo 4.
Într-o dimineață m-am dus la geam să mă holbez la pisicile de afară și după ce m-am plictisit să mă uit din înăuntru, am împins sita (sunt destul de puternică) și am ieșit afară pe pervaz.
Mama știa că așa fac și m-a lăsat în pace pentru câteva minute și cumva am alunecat… Noroc că locuiam la primul etaj. Când am aterizat în iarbă, am văzut că celelalte pisici se apropie de mine să mă cunoască, dar nu le-am băgat în seamă, ba chiar le-am dat câteva labe să mă lase în pace. După ce m-am plictisit să fac militărie cu ele, m-am dus în subsolul blocului să văd ce e acolo.
Pentru că pisicile nu îmi erau niște adversari pe măsură, am decis să mă bat cu un
șobolan gigant din canalizare. I-am dat și eu vreo două lăbuțe, dar m-a mușcat și mi-a luat blănița de pe bot!
Și fix când am terminat cu șobolanul, am auzit-o pe mama că mă striga disperată de afară. Am ieșit de la subsolul blocului și am văzut că pisicile încă erau aliniate și nu au scos niciun „Mau” când m-au văzut.
Am stat cuminte să mă ia mama în brațe și m-a dus înapoi sus. Încă nu l-am uitat pe „Mickey Mouse” care mi-a luat o porțiune de mustăți, dar noroc că s-a vindecat repede și l-am iertat.
Cam atât am avut de spus. Dacă vreți să mă mai admirați, sunt poze mai jos.
Ai crede că, dacă suntem în era tehnologiei și prosperității (cel puțin în Europa), oamenii ar avea o gândire mai diferită asupra societății și raselor umane.
Rasismul e ca o boală genetică… se propagă din generație în generație, cu șanse mici de vindecare. Îți va fi șoptit de prieteni, familie și nu numai.
Ricky Gervais, unul din regizorii și comedianții mei preferați a spus într-un interviu că suntem vulnerabili la sugestii când suntem copii. Creierul nostru e un burete care asimilează orice. E de ajuns o singură dată să auzim o remarcă de genul „ai dracu’ de unguri”, că deja începem să devenim rasiști, fără o explicație logică (nu că ar există una).
Interviul cu Ricky îl găsiți mai jos. Sunt 2 minute pe care promit că nu o să le pierdeți degeaba (deși subiectul este despre religie, ideea este asemănătoare).
Cum am specificat mai sus, rasismul nu are o logică. Nicio rasă nu îi e superioară alteia (deși aparent un studiu ar arăta că rasa albă ar fi inferioară fizic rasei de culoare și superioară mental). Dacă vreți să citiți mai mult despre asta, găsiți articolele și studiile întregi pe Fox News și în cartea scrisă de Billy Hawkins.
Rasismul se naște din invidie, din frustrare și din gelozie. Rasismul există pentru că nu putem vedea deasupra unor bariere.
Haideți să ne îndreptăm atenția către un caz recent. H&M a scos o nouă colecție de haine pentru copii. În una din pozele de prezentare este un copil negru care pozează îmbrăcat într-un hanorac verde cu inscripția „coolest monkey în the jungle”.
O mare parte din oamenii care au văzut reclama au spus că cei de la H&M sunt rasisti și că așa ceva este inacceptabil.
Dar eu nu înțeleg… Care e problema? Că e un copil negru care poartă hanoracul? Trebuia să fie alb? Dacă copilul era de altă rasă atunci H&M nu mai sunt rasiști?
Sau sunt rasiști pentru că maimuțele sunt negre? Cred că oamenii ăștia nu au auzit de maimuțe cu blană albă. Sunt rasiști pentru că l-au făcut maimuță la figurat? Cea mai tare maimuță din junglă… Nu cu toții suntem niște maimuțe într-o junglă, în special într-un oraș mare? Că în partea rurală ne-aș asemăna mai mult cu niște panda la zoo.
Nu, dragii mei, nu cei de la H&M sunt rasiști, ci voi sunteți. Credeți că maganerul de proiect și fotograful care a făcut poza au văzut un copil negru și de aceea l-au îmbrăcat în hanoracul ăla? Nu, ei au văzut doar un copil. Atât.
Credeți că o companie ca H&M ar face asta în mod intenționat? Până și părinții copilului au fost de acord că reclama nu e deloc rasistă. Dar prostia nu se oprește aici.
Câteva vedete, cum ar fi G-Eazy sau The Weeknd au renunțat la contractele cu H&M din cauza reclamei. După asta, a urmat o rundă finală a maimuțărelii. Magazinele H&M din sudul Africii au fost vandalizate de activiști, care inițial s-au proptit în fața magazinelor cu pancarde și dansând.
South African activists grew tired of @HM's foolishness & wrecked several of the company's stores and as a result H&M has decided to temporarily close all of its stores in South Africa. https://t.co/3Hj7VMWpZtpic.twitter.com/pdWqVRLLgW
A fost exact ce ar face niște maimuțe în orice fel de magazin. Ar da manechinele jos, ar încerca să fure haine (da, maimuțele sunt hoți celebrii, fură cam tot ce prind) și ar face gălăgie.
În cazul în care ai petrecut cel puțin 20 de minute la rând la casă înainte de sărbători, atunci trebuie să citești acest „mic” ghid ca data viitoare să nu te mai enervezi.
Ingrediente:
Dopuri de urechi/căști
Monedă de 50 de bani
Telefon cu bateria încărcată și date mobile pornite
Baterie externă (în caz că cedează telefonul)
O revistă/un ziar, jurnal persoanal sau rebus
Înainte de toate, nu fi atât de idiot încât să crezi că nu îți trebuie un cărucior și că cumva, îți trebuie doar 3 produse. Alea 3 se transformă ușor în 10-15 și o să te trezești ca iei un coș care devine din ce în ce mai greu și decizi să îl pui jos în timp ce stai la coadă și să-l împingi câte 20 de centrimetrii de fiecare dată când se dă unul mai în față. Sau mai rău, să stai cu ele în brațe transpirând la casă.
Că să iei un cărucior îți trebuie o monedă de 50 de bani. Dacă nu ai, nu sta cu gândul că „lasă că schimb eu la casă”. Caută prin mașină, prin buzunare, interoghează pisica și găsește una. Dacă chiar nu găsești, în drum spre supermarket, du-te la un magazin de cartier și cumpără o gumă, că doar nu te-ai aștepta să îți schimbe cineva pe degeaba, nu? Dacă nici una din opțiunile de mai sus nu sunt valabile și ajungi la supermarket, nu te duce să te uiți la casieră ca boul în calendar până termină cu clientul ca să îți schimbe și ție 1 leu. Majoritatea firmelor nu le dă voie casierilor să schimbe bani din motive logice. Poți să îi păcălești sau îi lași fără mărunțiș. Du-te la Serviciul Clienți și cere-le lor. Dar dacă, să zicem prin absurd că nici ei nu te pot ajuta, atunci intră cu zâmbetul pe buze în magazin. O să fie foarte aglomerat și din cauza lipsei spațiului, majoritatea își lasă cărucioarele pe unde apucă. Ochiește-l pe unul și fură-i căruciorul când nu se uită. Ce naiba, doar e o practică ultra cunoscută. Mi s-au furat mie cărucioare cu produse în ele. După ce ai cărucior, ești setat și gata să petreci următoarele 2 ore în infern.
Ideal ar fi să ai o listă de cumpărături, că dacă nu, o să umblii ca un zombie printre rafturi după primele 30 de minute. Păstrează-ți energia și cumpără eficient. Nu vine apocalipsa și nu îți trebuie 24 de suluri de hârtie igienică că nu te apucă căcarea în 2 zile pe care le stai în casă. Ba din contră, poate că ar trebui să treci pe la farmacie să iei ceva de digestie. Sigur o să îți trebuiască. Și las-o mai ușor cu pâinea, că ai destule calorii și carbohidrați la fiecare masă.
Ok, am înțeles, îți trebuie și niște cărniță și o brânză bună, niște vin și ceva dulce, dar serios, nu îți trebuie o răzătoare la promoție și un geamantan, dacă singura dată când călătorești pe an este la mare la Vama Veche.
Regulă: bomboanele de pom (sau „saloane”, cum le mai zice în Banat) se pun în pom și se mănâncă după Crăciun. Nu se cumpără toată luna lui Decembrie ca să fie mâncate doar de dragul zahărului. Potoliți-vă că faceți diabet.
Când vedeți un angajat al magazinului, să știți că nu ați găsit un bol magic de cristal care o să vă spună orice. Nu se iluminează tavanul supermarketului și îngerii nu cântă. Nu vă entuziasmați, în majoritatea timpurilor ei nu vă pot ajuta. Ei sunt acolo doar pentru a aranja marfa pe rafturi. Nu sunt agenți de vânzări, nu vor să vă convingă să cumpărați ceva și în cazul în care vă pot ajuta cu o informație, să știți că au aflat și ei întâmplător.
Șansele ca un angajat să vă ajute sunt invers proporționale cu viteza lui de mișcare. Dacă stă pe loc și face ceva, atunci are timp de o întrebare. Dacă cumva merge sau aleargă, este pentru că chiar are unde să fie și poate că îl așteaptă transportul de pește la recepția mărfii.
Mai bine puteți întreba o fată care face promoție la un produs anume. Și așa se plictisește în alea 10 ore pe care le stă în picioare să facă reclamă la brânză topită. Și ele sunt clienți tot ca și voi și în 2 -3 zile pe care le petrec acolo, au dat 100 de ture de magazin și știu toate promoțiile. Cum am mai zis, se plictisesc și ele și își părăsesc postul.
Nu, Crăciunițele alea (nu mă refer la alea cu fustă scurtă și ciorapi, ci la planta aia cu flori roșii care apare așa ninja pe rafturi în Decembrie) nu rezistă mai mult de 1 săptămână. Dacă ai noroc, poate rezistă până la Sfântul Ion. Atunci puteți să o aruncați odată cu bradul de Crăciun. Sunt crescute și injectate cu tot felul de chimicale ca să reziste destul de mult pe rafturi. Atât.
Cadouri de Crăciun? Păi ce dracu’ ai păzit toată luna? Acum te-ai găsit să cumperi un set de deodorant și gel de duș? Nu puteai să le cumperi cu un weekend înainte când te-ai dus să îți cumperi zacuscă ca te prefaci că mănânci de post că să te spovedești înainte de Crăciun? Ce vă mai place să vă lăudați că țineți post … Și după aia vă duceți la preot să vă spovediți și mințiți despre cât de cuminți ați fost.
Jucăriile de Crăciun pentru copii care sunt expuse (mingi, săbii laser și pălării amuzante) nu sunt de încercat, ci de cumpărat. Nu vă mai puneți labele pe mingi, nu le mai aruncați prin magazin, nu sunteți un Jedi și prietenul vostru nu e un Sith că să vă bateți pe viață și pe moarte între raftul cu baterii pentru mașină și nici nu este Halloween că să încercați toate căciulile de Moș Crăciun. Tot la fel arătați și nu vă dă lumea like pe Facebook la selfie-ul pe care tocmai ce l-ați făcut în magazin că sunteți voi drăguți, ci din politețe.
Trebuie să dați peste unii care se ceartă în magazin. Ori că nu s-au decis dacă să ia smântâna cu mai puțină sau mai multă grăsime sau că nu le place muștarul ăla, voi tot o să auziți cearta. Sau se ceartă cu vreun angajat din vreun motiv prostesc. De asta trebuie să aveți dopuri de urechi sau căști. Desigur că o să mai fie și cuplul cu 2 copii la ora 22 care țipă la casieră că de ce nu grăbește mai repede că copiii trebuie să doarmă la ora aia. De parcă nimeni nu vede ironia în gestul lor. Ce cauți cu copiii în supermarket? De ce nu i-ai lăsat cu mă-ta?
Acum, partea cea mai obositoare este statul la rând la casă. Trebuie să vă înarmați cu ce aveți disponibil pentru a combate plictiseala. Citiți o carte sau o revistă, dar totuși aveți grijă să le-o arătați la intrare că agenții de la securitate nu au altceva ce să facă decât să vă urmărească pe voi în loc să se uite la tipul suspect cu palton lung care bagă pungi de creveți congelați pe interiorul de la palton.
Dacă cumva se pune o babă în fața voastră la casă fără să spună nimic, tratați-o cu respect. Puteți să intrați în vorbă cu ea și să îi spuneți că sunt oale de la Tefal la 10 lei la promoție pe un rând cât mai depărtat de casa voastră. Vă garantez eu că o să plece.
Vă puteți sprijini pe cărucior ca să nu vă doară spatele de la atâta stat în picioare. Săracii de voi, ai zice că ați primi bani, nu i-ați da. Vă mai uitați în cărucior, vă dați seama că poate nu vă trebuie conserva de mazăre și o lăsați pe un raft la întâmplare, ca toți țăranii. De preferat, puteți să o lăsați pe rafturile de gumă de lângă case că poate, poate, se găsește un tâmpit care a uitat să ia mazăre.
În sfârșit, când este rândul vostru, vă apucați să scoateți toate produsele din coș. Faceți și puțină mișcare între timp. Apleacă-te, ridică-te, etc. Vedeți că banda pe care puneți produsele nu e chiar cel mai curat loc din lume și deși sunteți conștienți că au mai fost 50 de clienți care și-au pus produsele acolo în ultima oră, tot o puneți pe casieră să șteargă banda și auziți cum vă înjură unul din spatele cozii.
Acum, partea cea mai importantă. Nu știu de ce lumea are impresia că casierul este pe post de asistent la relații cu clienții. E acolo doar pentru a vă scana produsele și pentru a vă lua banii. Atât. 2 sarcini foarte simple pe care voi le complicați. Nu îi spuneți că pe raionul 5 sunt produse expirate că nu îi păsa. Nimănui nu îi pasă, nici în România sau în altă țară. Nu întrebați de ce e un produs e mai scump sau mai ieftin că nu are habar. (și aici o să vă explic eu, dar cu altă ocazie; și nu, nu e motivul evident pe care îl credeți, cel că firma se gândește doar la profit)
Casierul nu vrea să vă ia mai mulți bani, nu vrea să vă scaneze produsele de 2 ori că nu are niciun interes. Nu se alege cu bacșiș la sfârșitul zilei și nici nu pleacă cu produse acasă. Ați face bine, în loc să vă holbați la el/ea, să puneți mâna pe produse și să le puneți în plase sau în coș. După ce a terminat de scanat, chiar dacă nu ați terminat de pus produsele unde trebuie, scoateți portofelul și plătiți. Nu trebuie să stea nimeni după voi. Nici casierul, nici alți 10 clienți. Banii și cardul de credit se dau în mână casierului, nu se aruncă la întâmplare. Nu sunteți mai șmecheri dacă aruncați o bancnotă ca să o ridice casierul.
Cam atât at fi. Dacă faceți cum v-am spus eu, poate nu o să aveți nevoie de Distonocalm.
Pentru cinefili avem câteva seriale care merită mai multă atenție decât li s-a oferit. Pentru că nu se știe niciodată când rămâi fără seriale de văzut…
A Series of Unfortunate Events
Când l-am văzut pe Netflix nu știam unde l-am zărit prima dată și după câteva minute de căutare, mi-am dat seama că am văzut la TV filmul cu același nume când eram micuță. În film, Jim Carrey a jucat rolul Contelui Olaf, care rimează cu rice pilaf…
Lemony Snicket e naratorul care vă întâmpină de la început și care vă avertizează să încetați să mai vizionați serialul deoarece lucruri teribile o să se desfășoare.
Aș spune că e un serial pentru copii, dar totuși chiar și adulții pot învață câteva lecții importante din serial. Și mai ales, o să își dezvolte vocabularul.
În noua serie, Neil Patrick Harris îl joacă pe Contele Olaf și concurează cu Joffrey din Got la titlul de personaj negativ. Klaus, Violet și Sunny Baudelaire trec printr-o serie de evenimente nefericite în timp ce încearcă să convingă pe toată lumea că Olaf și echipa lui de show vor să le fure averea. Primul sezon este pe Netflix și producătorii au anunțat deja că serialul va avea un total de 3 sezoane.
Trailer-ul îl găsiți mai jos:
Westworld
Serialul prezintă începutul sfârșitului pentru un parc de distracții construit pentru bogătași. Dar nu este orice parc de distracții…
O minte genială a contruit o întreagă lume în deșert, plină de roboți capabili de orice acțiune și interacțiune umană. Dr. Ford a contruit această lume cu un mic secret ascuns de câteva decenii. Personajul principal, Dolores, este cheia care va deschide intenția creatorului.
Un serial plin de mister și cu un final de sezon mind blown. Adăugăm puțină dragoste, violență și acțiunea petrecută în vestul sălbatic și este unul din cele mai bune seriale ale anului 2016.
Trailer-ul îl găsiți mai jos:
Stranger Things
Tot un serial produs de Netflix (mi se pare mie sau Netflix face seriale din ce în ce mai bune?) al cărui acțiune e plasată în anii 80 în America. Totul pare normal, până un băiețel dispare fără urmă…
Dispariția lui Will îi face pe cei 3 buni prieteni și mama lui să îl caute cu neîncetare. În scenă apare Eleven, o fetiță dulcică, de care nu ai cum să nu te îndrăgostești pe loc. Singura speranță a orașului este Eleven, care anterior fusese victima unor experimente.
Prietenia, dragostea, curajul și nebunia sunt testate la maxim în încercările de a distruge o creatură însetată de sânge. Sezonul 2 apare pe 27 Octombrie, așa că faceți bine și grăbiți-vă să îl vizionați pe primul.
Dacă sunteți iubitori de Breaking Bad, atunci sunt sigură că o să îl îndrăgiți pe Saul. În caz că nu vă amintiți, Saul este avocatul minune al lui Walter White. Serialul descrie viața lui înainte să îl cunoască pe Walter. De la un ratat care a fost angajat din milă de fratele lui la o prestigioasă firmă de avocatură, la cum a ajuns să învârtă milioane de dolari…
Saul este unul dintre personajele mele preferate din multe seriale actuale. Viclenia lui, priceperea în a citi oamenii și ingeniozitatea de a ieși din orice situație îl face avocatul perfect. Deși e îndrăgostit de o persoană corectă din toate punctele de vedere, face el cumva și tot găsește varianta legală (sau nu…) de a rezolva orice caz.
Deși Walter nu a apărut încă aici, este doar pentru că nu s-au cunoscut încă. Dar dacă vă era dor de Gus și de Mike, sigur o să vă pice bine la suflet. Serialul are 3 sezoane și al 4-lea urmează să iasă în 2018.
Trailer-ul îl găsiți mai jos:
Fringe
Inexplicabilul este explicat de către Walter Bishop în Fringe. 3 oameni sunt destinați să salveze universul împreună și să rezolve cazuri misterioase. Ce poate fi mai bun de atât?
Unuia dintre ei i s-au extras porțiuni din creier și a petrecut 17 ani într-un spital de nebuni, pe altul s-au efectuat experimente când era copil și celălalt trebuia să moară în ambele universuri.
Olive lucrează pentru Divizia Fringe, în cadrul FBI-ului. Peter, deși fluent în 8 limbi și cu un IQ de 190, s-a lăsat de facultate și a fugit în Baghdad pentru a își plăti datoriile la jocurile de noroc. Walter… un renumit om de știință, a lucrat în colaborare cu William Bell, unul dintre cei mai bogați oameni din ambele universuri. Cei doi au descoperit existența celuilalt univers în anii 70 după o doză de LSD. Puteți să ghiciți care e care?
Game of Thrones (pur și simplu nu pot să îi spun Urzeala Tronurilor) este în top 5 cele mai bune seriale pe IMDB, cu un număr de 73 de episoade difuzate până acum. Sezonul 8 o să fie ultimul din serie, cu cel mai mic număr de episoade din toate sezoanele, dar se preconizează că episoadele vor ține între o oră și jumătate și două ore. Sezonul 7 a fost atât de dorit, încât a devenit cel mai piratat serial din lume până la momentul actual, cu un număr de peste un miliard de vizualizări (stream/download).
Deși va trebui să așteptăm 1 an până la premiera sezonului 8, pe internet au apărut diferite speculații și teorii despre ce se va întâmpla. Cine va câștiga bătălia tronurilor? Cine va muri? O să mai aibă Daenerys copii? …etc.
Această prezentare necesită JavaScript.
Prima dată haideți să începem cu ceea ce deja știm. Cersei este gravidă, dar conform profeției, ea numai poate avea copii.
Cersei: When will I wed the prince? Maggy: Never. You will wed the king. Cersei: I will be queen, though? Maggy: Aye. Queen you shall be… until there comes another, younger and more beautiful, to cast you down and take all that you hold dear.
Cersei: Will the king and I have children? Maggy: Oh, aye. Six-and-ten for him, and three for you. Gold shall be their crowns and gold their shrouds, she said. And when your tears have drowned you, the valonqar shall wrap his hands about your pale white throat and choke the life from you.
Maggy este „clarvăzătoarea” în al cărei cort a fost Cersei și sora ei când erau mici. Deasemenea a mai prezis și moartea surorii ei, care s-a adeverit în aceeași noapte. Deci, 3 copii pentru Cersei care vor muri. Până acum avem 2 confirmări ale profeției.
Dar cine este acel „Valonqar”? Wikipedia explică că este termenul în Valeriană pentru „frățior mai mic”. S-a spus de multe ori de Cersei că va muri în sezonul 7 de mâinile lui Jaime, dar până acum nimic.
S-a mai speculat în scripturile care au apărut pe internet că Cersei o să piardă copilul nenăscut în sezonul ăsta, dar cred că o să ne așteptăm la asta în sezonul 8.
Planul lui Cersei va fi să folosească soldații din Golden Company pe care Euron Greyjoy s-a dus să îi aducă în King’s Landing să o înfrângă pe Daenerys. Cărțile și serialul deja au luat-o pe căi diferite, dar unele lucruri tot se mai leagă. În cărți, the Golden Company sunt cei mai buni soldați pe care cineva îi poate cumpăra și chiar dacă Cersei se bazează pe ei, există totuși o mică problemă…
Fondatorul lor a fost Aegon Rivers, bastardul legitimizat al lui rege din casa Targaryen și până recent, ei au fost conduși de cei cu sânge de Targaryen. Nu ar fi mare surpriza ca atunci când se află că Jon este defapt Aegon Targaryen s-ar putea ca băieții ăștia să îl urmeze pe el, nu să lupte împotriva lui. Dar cine știe… e doar o speculație.
Până acum nu pare prea promițător viitorul lui Cersei și țin să spun că ea este unul din personajele mele preferate. Este o femeie puternică, care și-a iubit copiii foarte mult (indiferent cât de nebun a fost Joffrey) și a făcut orice pentru ei. Chiar nu putem să o judecăm pentru asta. Nu e foarte întreagă la cap, dar a avut mai multe c**** decât mulți bărbați.
Dar totuși ce s-a întâmplat cu Lordul Luminii? A înviat câteva personaje și a omorât o fetiță inocentă, și-a trimis supușii să îi împânzească cuvântul și totuși, nu îi mai vedem deloc. Melisandre a spus că ea și-a îndeplinit scopul, că i-a adus împreună pe Jon și Daenerys și că pleacă spre Volantis, dar nu înainte să îi spună lui Varys că este soarta ei și a lui să moară în Westeros și ca atare se va mai întoarce o ultimă dată.
Lordul Luminii a devenit cunoscut pentru viziunea de a îl aduce pe „prințul/prințesa promis/ă” sau Azor Ahai să înfrângă forțele răului. Melisandre a interpretat greșit viziunile din foc și inițial a crezut că Stannis era prințul promis.
În cărți, chiar și Catelyn Stark a fost adusă la viață de Lordul Luminii în forma unui zombie răzbunător. Fanii au observat o apariție asemănătoare ei în Winterfell, când Arya a provocat-o pe Brienne la un duel. În timp de ele două vorbeau, în spatele lor s-a văzut o siluetă asemănătoare lui Catelyn. Este doar o speculație desigur, dar fanii nu vor să accepte un răspuns negativ. Se pare că nu este nevoie de Catelyn adusă la viață în serial pentru că Arya deja s-a apucat de curățenie.
Unul dintre fani a venit cu teoria că Melisandre a plecat în Volantis pentru a aduna armata numită Fiery Hand. Tot mai mulți oameni din Essos sunt de părere că Daenerys este prințesa promisă, deși Melisandre înclină spre Jon Snow. Se pare că the Fiery Hand va traversa oceanul până în Westeros pentru a se lupta cu Umblătorii Albi. Cuvintele lui Melisandre către Varys ar avea sens atunci. Dacă ea e destul de sigură că armata trebuie adusă până în Westeros ca să lupte, înseamnă că Umblătorii Albi o să cucerească tot până acolo și că nimic nu o să îi oprească. Și ea și Varys o să moară amândoi ori luptând, ori… că s-au nimerit să fie prin preajmă.
Deși în cărți Daenerys are destule viziuni și multe dintre ele deja s-au adeverit, în serial apare una care ar putea prevesti finalul Game of Thrones. Se vede pe ea, cu o făclie în mână, mergând în sala tronului din Fortăreața Roșie. Pereții sunt distruși și este zăpadă peste tot. Winter is here. Asta ar confirma și teoria de mai sus, că Umblătorii Albi o să ajungă până în Westeros și o să înghețe tot în calea lor.
Teoria mea personală este că nimeni nu va ajunge pe tron. Chiar și autorul cărților a recunoscut că povestea nu va avea un final fericit.
Dar haideți să ne îndreptăm atenția către membrii familiei Stark…
Sansa, dintr-o fetiță speriată s-a redresat și ar putea fi Warden of the North. Cel puțin a scăpat de Littlefinger. Decizia nu a venit doar din partea ei, dar și din partea Aryei și a lui Bran. În ultimul episod din sezonul 7 a fost o scenă scoasă în care Sansa se duce la Bran că să îi ceară părerea. Bran privește în trecut și vede tot ce a făcut Littlefinger.
Arya a devenit un nimeni, dar totodată unul dintre cei mai buni luptători din lumea lor ficțională. A învins-o pe Brienne în duelul amical și a avut plăcerea de a îl executa pe Littlefinger în fața tuturor.
Bran a devenit the Three Eye Raven și poate vedea tot ce s-a întâmplat, trecut, prezent și viitor. E ca și cum ar avea un cinema și poate să dea play la orice, doar că nu știe exact la ce. Până acum l-a urmărit pe Night King de câteva ori cu ajutorul corbilor, dar nu poate să ajungă prea aproape de el.
O altă teorie ar fi că Bran ar fi de fapt Night King. Și sunt până acum 3 dovezi care ar implica asta. Unul dintre Copiii Pădurii (numită Leaf) a explicat de ce i-au creat pe Umblătorii Albi.
Bran Stark: „It was you? You made the White Walkers?”
Leaf: „We were at war. We were being slaughtered. Our sacred trees cut down. We needed to defend ourselves.”
Bran Stark: „From whom?”
Leaf: „From you.”
A doua dovadă a fost scena când Night King a doborât Zidul cu ajutorul dragonului înviat, Viserion. Toată armata lui a traversat Zidul și scena capturată de deasupra lor arată cum au format emblema casei Stark. Asta înseamnă ca ori Bran este Night King ori că ei se îndreaptă către Winterfell.
A treia dovadă ar fi tweet-ul pe care pagina Game of Thrones l-a postat. De curând au pus un nou filtru pentru poze pe Facebook, în care poți să arăți ca Night King. Ciudat e că dintre toți actorii, tocmai pe Bran l-au ales să fie Night King.
Jon Snow, sau mai nou, Aegon Targaryen, încă nu a aflat cine sunt părinții lui. Trebuie să îi mulțumim lui Gilly că a găsit pasajul în care se spunea că părinții lui chiar s-au căsătorit. Sam era prea nervos că să își dea seama pe moment, dar și-a dat seama puțin mai târziu și de aceea a plecat către Winterfell.
Sam și Bran fac o pereche destul de bună. Sam a citit destul și are destule cunoștințe că să îi spună lui Bran unde să se uite în trecut. Totuși, să vedem cum o să reacționeze Jon când o să afle ce sânge are. Mai ales că …
Jon trebuie să fie rege de drept, dar la cât de tăntălău este parcă văd cum renunță la tron în favoarea lui Dany. Oricum a zis că el nu a avut nici un interes în a deveni rege de la început și a acceptat să fie rege în Nord doar pentru că oamenii îl voiau. Când se vor afla originile lui e clar că o să fie o perioadă de răceală între el și Daenerys pentru că amândoi o să regrete incestul (e mătușa lui). Cred că Tyrion deja e gelos pe Jon, pentru că a început să aibă sentimente pentru Mama Dragonilor. Tyrion este corect și sincer de obicei, dar există posibilitatea de a o împinge pe Dany împotriva lui Jon. Poate chiar de asta ajunge armata morților până în Westeros, că ei își separă armatele și numai luptă împreună.
Dany încă are cei 2 dragoni și destui oameni în armata ei. Chiar dacă Rhaegal e micuț, Drogon e destul de mare pentru a curăța toată armata morților de unul singur. Dar nu atât de mare cât a fost Balerion. Avem speranța că poate, poate, o să mai crească puțin…
HOLY SHIT!!! That thing is huge. At least that’s what she said…
Cât despre teoria că Dany nu poate avea copii… Vrăjitoarea care a încercat să îl aducă pe Drogo înapoi la viață nu i-a spus că prețul pentru asta era copilul ei.
„When the sun rises in the west and sets in the east,” said Mirri Maz Duur. „When the seas go dry and mountains blow in the wind like leaves. When your womb quickens again, and you bear a living child. Then he will return, and not before.”
Cuvintele astea puteau să fie o profeție sau doar au fost menite pentru a o speria pe Daenerys. Nimeni nu s-a îndoit de ele până îl ultimul episod al sezonului 7, când Jon nu le-a crezut nici pentru o secundă. Dialogul dintre el și Dany în video-ul de mai jos.
Chiar dacă nu știm exact ce se va întâmpla în sezonul 8, recent, un fan a descoperit o serie de coincidențe în moartea personajelor din Game of Thrones. De exemplu, Walder Frey a ordonat tăierea gâtului lui Catelyn Stark și într-un final i-a fost tăiat gâtul de către Arya. Ollena l-a omorât pe Joffrey cu otravă și a murit de la otrava dată de Jaime. Ramsey Bolton a ordonat ca soția tatălui lui și pruncul ei să fie mâncați de câinii lui de vânătoare și el apoi a murit la fel. Mai multe exemple găsiți în imaginile de mai jos.
Teoriile și părerile voastre sunt binevenite în comentarii.
Dacă vrei să fii un observator tăcut și să înveți tainele psihologiei, îți sugerez să te duci într-un supermarket. De ce? Oricine trebuie să mănânce și de undeva trebuie să își procure mâncarea. În orice fel de magazin alimentar găsești oameni de la A la Z. Copii care iau alcool și țigări părinților, tipe plictisite care și-au pus machiajul doar pentru a cumpăra o pâine, mămici cu căruciorul cu plodul care plânge și care teoretic nu trebuia scos din casă doar pentru ca ea să își cumpere un ruj, babe nebune, cuplul de îndrăgostiți care nu se dezlipesc unul de altul când aleg brânza de pe raft, etc.
Oricum, tipul pe care vreau să îl descriu astăzi… nu pot să îl încadrez într-o categorie.
Într-o seară de vară, undeva aproape de ora închiderii, era o liniște monumentală. Erau 2 sau 3 clienți în tot supermarket-ul. Eu eram casieră la „gastro”, partea unde se servește mâncare caldă din magazin. Nu era ușor, având în vedere că trebuia să stau în picioare undeva la 10 ore, în timp ce servești oameni agitați și nervoși din cauză că nu și-au mâncat încă prânzul sau cina. Cu mine, mai era tipa care întreba clienții ce doresc și le punea mâncarea în caserole și tipul care făcea pizza.
Băiatul de la pizza vine lângă mine și lângă colega mea și nu știa cum să se exprime.
„Nu știu cum să vă zic, poate mi se pare mie… dar omul ăla numără frunzele de la un ananas.”
Reacția noastră instanta a fost „Ceee?” și ne-am uitat în direcția în care arăta el. Era un domn, pe la 35-40 de ani care avea un coș de cumpărături pe braț și cu ambele mâini ținea un ananas, numărând frunzele cu un deget. Am continuat să ne uităm la el pentru un minut să vedem ce face când termină de numărat. Ne întrebam de ce ar număra cineva frunzele… prețul este per bucată, nu pe kilogram. Niciodată prețul unui ananas întreg nu a fost pe kilogram. Voia unul cu frunze mai multe sau unul cu frunze mai puține? Ce face cu frunzele?
După ce a terminat de numărat frunzele, l-a pus jos și a luat alt ananas pentru același motiv. Noi rădeam încât se auzea în tot magazinul. Între timp, vine una din managere să mă întrebe dacă am bancnote de 10 lei în casă și se uita ciudat la noi că nu știa de ce râdem.
Într-un final, după ce a verificat vreo 5 ananași, și-a ales unul și a plecat spre casa de marcat.
Nici până în ziua de astăzi nu am putut să îmi dau seama de ce cineva ar număra frunzele de la un ananas…
În anii de facultate am lucrat part-time pentru cel mai mare supermarket din România. Deși nu a fost cea mai plăcută experiență din viața mea, au fost și destule momente amuzante, în cea mai mare parte declanșate de clienți.
Înainte să încep să vă povestesc vreau să zic că după 1 an și jumătate, am fost nominalizată ca unul dintre cei top 10 casieri. Vreau să zic că supermarket-ul avea un număr de peste 300 de casieri angajați și probabil că 80% au plecat în timpul cât eu am lucrat acolo. Nu am avut nicio plângere făcută de vreun client la adresa mea, dar nu pot să zic că am fost vreun model. Câteodată nici nu mă oboseam să zic un „Bună ziua!”.
Dar cu toate astea, clientul nu are tot timpul dreptate…
Într-o zi ca oarecare alta, eram pe o casă din aceea micuță, pentru produse puține. Nu era deloc aglomerat, deși era înainte de 8 Martie. Nu știu dacă știți, dar un client nu are voie să vină la o casă pentru produse puține cu un cărucior, pentru că nu poate ieși cu el din magazin. Casele sunt făcute în așa fel încât să nu poți să înșeli sistemul. Și în plus, locul unde poți să îți pui produsele este undeva la 30 de centimentri pe 30.
Personalul nu are voie să scoată carucioarele din magazin, pentru că se alege cu o monedă de 50 de bani și de fiecare dată când un angajat are pauză și vrea să se ducă la vestiar sau în sala de mese, este controlat de un agent de pază. Dacă agentul de pază îi găsește până și o monedă de 1 ban asupra lui, este o șansă foarte mare să fie dat afară. Și nu, contrar opiniei publice, noi nu aveam dreptul la bacșiș. 99% din clienți își scot singuri cărucioarele din magazin, iar pentru restul, un casier principal trebuie să cheme ori un agent de curățenie ori boschetarul din parcarea magazinului să ducă toate cărucioarele în zona exterioară a magazinului sau în parcare.
Vine un domn îmbrăcat bine cu un cărucior și cu câteva produse. Avea o floare în ghiveci, o pungă de cafea și o cutie de bomboane. I-am zis frumos că nu poate veni la mine din cauza căruciorului. M-a ignorat total și încerca să bage căruciorul pe linia casei și a observat că nu intră. Lumea deja se uita la el. A luat produsele din coș și eu am insistat să se ducă la colega din fața mea care era la o casă normală și care nu avea niciun client de 5 minute. Dar nici gând, el voia neapărat să vină la mine.
Vede că nu îi iese, lasă căruciorul în mijlocul drumului, lasă produsele la mine la casă și pleacă zicând că se duce să își ia un coș micuț. Nu am înțeles ce a vrut să zică, nici nu mi-am bătut capul și am pus produsele deoparte în caz că vine din nou.
Au trecut 15 minute, căruciorul a fost dat puțin dat la o parte de un angajat și apare din nou domnul nostru. Sper din tot sufletul că și-a bătut capul să mă găsească din nou. Avea un coș micuț cu altă floare, alt pachet de cafea și altă cutie de bomboane, toate la fel ca cele anterioare. Le pune pe tejghea și îl întreb ce facem cu cele care le-a lăsat aici.
Îmi zice: „Nu-mi trebuie și nu mă interesează. M-am dus să iau altele și să le pun într-un coș că să te învăț o lecție”.
Eu nu știam cum să reacționez. După 5 secunde de șoc, îi zic: „Deci ca să înțeleg, ați pierdut 15 minute că să va duceți să alegeți aceleași produse că să mă învățați pe mine o lecție?”
Îmi răspunde cu: „Câteodată o lecție cere timp” cu un ton așa arogant.
Era un băiat în spatele domnului la casă care auzise toată conversația și l-a bufnit râsul. Eu am început să zâmbesc, i-am încasat produsele și a plecat.
Partea cea mai amuzantă e că floarea care o alesese inițial era net superioară celei care a ajuns să o cumpere și pun pariu că i-a trebuit ceva timp să aleagă din nou una cât de cât drăguță și care nu era ofilită.
Printre favorite se află toate cărțile care îi făceau boost lui 
Pe Față 