În cazul în care ai petrecut cel puțin 20 de minute la rând la casă înainte de sărbători, atunci trebuie să citești acest „mic” ghid ca data viitoare să nu te mai enervezi.
Ingrediente:
- Dopuri de urechi/căști
- Monedă de 50 de bani
- Telefon cu bateria încărcată și date mobile pornite
- Baterie externă (în caz că cedează telefonul)
- O revistă/un ziar, jurnal persoanal sau rebus
Înainte de toate, nu fi atât de idiot încât să crezi că nu îți trebuie un cărucior și că cumva, îți trebuie doar 3 produse. Alea 3 se transformă ușor în 10-15 și o să te trezești ca iei un coș care devine din ce în ce mai greu și decizi să îl pui jos în timp ce stai la coadă și să-l împingi câte 20 de centrimetrii de fiecare dată când se dă unul mai în față. Sau mai rău, să stai cu ele în brațe transpirând la casă.
Că să iei un cărucior îți trebuie o monedă de 50 de bani. Dacă nu ai, nu sta cu gândul că „lasă că schimb eu la casă”. Caută prin mașină, prin buzunare, interoghează pisica și găsește una. Dacă chiar nu găsești, în drum spre supermarket, du-te la un magazin de cartier și cumpără o gumă, că doar nu te-ai aștepta să îți schimbe cineva pe degeaba, nu? Dacă nici una din opțiunile de mai sus nu sunt valabile și ajungi la supermarket, nu te duce să te uiți la casieră ca boul în calendar până termină cu clientul ca să îți schimbe și ție 1 leu. Majoritatea firmelor nu le dă voie casierilor să schimbe bani din motive logice. Poți să îi păcălești sau îi lași fără mărunțiș. Du-te la Serviciul Clienți și cere-le lor. Dar dacă, să zicem prin absurd că nici ei nu te pot ajuta, atunci intră cu zâmbetul pe buze în magazin. O să fie foarte aglomerat și din cauza lipsei spațiului, majoritatea își lasă cărucioarele pe unde apucă. Ochiește-l pe unul și fură-i căruciorul când nu se uită. Ce naiba, doar e o practică ultra cunoscută. Mi s-au furat mie cărucioare cu produse în ele. După ce ai cărucior, ești setat și gata să petreci următoarele 2 ore în infern.
Ideal ar fi să ai o listă de cumpărături, că dacă nu, o să umblii ca un zombie printre rafturi după primele 30 de minute. Păstrează-ți energia și cumpără eficient. Nu vine apocalipsa și nu îți trebuie 24 de suluri de hârtie igienică că nu te apucă căcarea în 2 zile pe care le stai în casă. Ba din contră, poate că ar trebui să treci pe la farmacie să iei ceva de digestie. Sigur o să îți trebuiască. Și las-o mai ușor cu pâinea, că ai destule calorii și carbohidrați la fiecare masă.
Ok, am înțeles, îți trebuie și niște cărniță și o brânză bună, niște vin și ceva dulce, dar serios, nu îți trebuie o răzătoare la promoție și un geamantan, dacă singura dată când călătorești pe an este la mare la Vama Veche.
Regulă: bomboanele de pom (sau „saloane”, cum le mai zice în Banat) se pun în pom și se mănâncă după Crăciun. Nu se cumpără toată luna lui Decembrie ca să fie mâncate doar de dragul zahărului. Potoliți-vă că faceți diabet.
Când vedeți un angajat al magazinului, să știți că nu ați găsit un bol magic de cristal care o să vă spună orice. Nu se iluminează tavanul supermarketului și îngerii nu cântă. Nu vă entuziasmați, în majoritatea timpurilor ei nu vă pot ajuta. Ei sunt acolo doar pentru a aranja marfa pe rafturi. Nu sunt agenți de vânzări, nu vor să vă convingă să cumpărați ceva și în cazul în care vă pot ajuta cu o informație, să știți că au aflat și ei întâmplător.
Șansele ca un angajat să vă ajute sunt invers proporționale cu viteza lui de mișcare. Dacă stă pe loc și face ceva, atunci are timp de o întrebare. Dacă cumva merge sau aleargă, este pentru că chiar are unde să fie și poate că îl așteaptă transportul de pește la recepția mărfii.
Mai bine puteți întreba o fată care face promoție la un produs anume. Și așa se plictisește în alea 10 ore pe care le stă în picioare să facă reclamă la brânză topită. Și ele sunt clienți tot ca și voi și în 2 -3 zile pe care le petrec acolo, au dat 100 de ture de magazin și știu toate promoțiile. Cum am mai zis, se plictisesc și ele și își părăsesc postul.
Nu, Crăciunițele alea (nu mă refer la alea cu fustă scurtă și ciorapi, ci la planta aia cu flori roșii care apare așa ninja pe rafturi în Decembrie) nu rezistă mai mult de 1 săptămână. Dacă ai noroc, poate rezistă până la Sfântul Ion. Atunci puteți să o aruncați odată cu bradul de Crăciun. Sunt crescute și injectate cu tot felul de chimicale ca să reziste destul de mult pe rafturi. Atât.
Cadouri de Crăciun? Păi ce dracu’ ai păzit toată luna? Acum te-ai găsit să cumperi un set de deodorant și gel de duș? Nu puteai să le cumperi cu un weekend înainte când te-ai dus să îți cumperi zacuscă ca te prefaci că mănânci de post că să te spovedești înainte de Crăciun? Ce vă mai place să vă lăudați că țineți post … Și după aia vă duceți la preot să vă spovediți și mințiți despre cât de cuminți ați fost.
Jucăriile de Crăciun pentru copii care sunt expuse (mingi, săbii laser și pălării amuzante) nu sunt de încercat, ci de cumpărat. Nu vă mai puneți labele pe mingi, nu le mai aruncați prin magazin, nu sunteți un Jedi și prietenul vostru nu e un Sith că să vă bateți pe viață și pe moarte între raftul cu baterii pentru mașină și nici nu este Halloween că să încercați toate căciulile de Moș Crăciun. Tot la fel arătați și nu vă dă lumea like pe Facebook la selfie-ul pe care tocmai ce l-ați făcut în magazin că sunteți voi drăguți, ci din politețe.
Trebuie să dați peste unii care se ceartă în magazin. Ori că nu s-au decis dacă să ia smântâna cu mai puțină sau mai multă grăsime sau că nu le place muștarul ăla, voi tot o să auziți cearta. Sau se ceartă cu vreun angajat din vreun motiv prostesc. De asta trebuie să aveți dopuri de urechi sau căști. Desigur că o să mai fie și cuplul cu 2 copii la ora 22 care țipă la casieră că de ce nu grăbește mai repede că copiii trebuie să doarmă la ora aia. De parcă nimeni nu vede ironia în gestul lor. Ce cauți cu copiii în supermarket? De ce nu i-ai lăsat cu mă-ta?
Acum, partea cea mai obositoare este statul la rând la casă. Trebuie să vă înarmați cu ce aveți disponibil pentru a combate plictiseala. Citiți o carte sau o revistă, dar totuși aveți grijă să le-o arătați la intrare că agenții de la securitate nu au altceva ce să facă decât să vă urmărească pe voi în loc să se uite la tipul suspect cu palton lung care bagă pungi de creveți congelați pe interiorul de la palton.
Dacă cumva se pune o babă în fața voastră la casă fără să spună nimic, tratați-o cu respect. Puteți să intrați în vorbă cu ea și să îi spuneți că sunt oale de la Tefal la 10 lei la promoție pe un rând cât mai depărtat de casa voastră. Vă garantez eu că o să plece.
Vă puteți sprijini pe cărucior ca să nu vă doară spatele de la atâta stat în picioare. Săracii de voi, ai zice că ați primi bani, nu i-ați da. Vă mai uitați în cărucior, vă dați seama că poate nu vă trebuie conserva de mazăre și o lăsați pe un raft la întâmplare, ca toți țăranii. De preferat, puteți să o lăsați pe rafturile de gumă de lângă case că poate, poate, se găsește un tâmpit care a uitat să ia mazăre.
În sfârșit, când este rândul vostru, vă apucați să scoateți toate produsele din coș. Faceți și puțină mișcare între timp. Apleacă-te, ridică-te, etc. Vedeți că banda pe care puneți produsele nu e chiar cel mai curat loc din lume și deși sunteți conștienți că au mai fost 50 de clienți care și-au pus produsele acolo în ultima oră, tot o puneți pe casieră să șteargă banda și auziți cum vă înjură unul din spatele cozii.
Acum, partea cea mai importantă. Nu știu de ce lumea are impresia că casierul este pe post de asistent la relații cu clienții. E acolo doar pentru a vă scana produsele și pentru a vă lua banii. Atât. 2 sarcini foarte simple pe care voi le complicați. Nu îi spuneți că pe raionul 5 sunt produse expirate că nu îi păsa. Nimănui nu îi pasă, nici în România sau în altă țară. Nu întrebați de ce e un produs e mai scump sau mai ieftin că nu are habar. (și aici o să vă explic eu, dar cu altă ocazie; și nu, nu e motivul evident pe care îl credeți, cel că firma se gândește doar la profit)
Casierul nu vrea să vă ia mai mulți bani, nu vrea să vă scaneze produsele de 2 ori că nu are niciun interes. Nu se alege cu bacșiș la sfârșitul zilei și nici nu pleacă cu produse acasă. Ați face bine, în loc să vă holbați la el/ea, să puneți mâna pe produse și să le puneți în plase sau în coș. După ce a terminat de scanat, chiar dacă nu ați terminat de pus produsele unde trebuie, scoateți portofelul și plătiți. Nu trebuie să stea nimeni după voi. Nici casierul, nici alți 10 clienți. Banii și cardul de credit se dau în mână casierului, nu se aruncă la întâmplare. Nu sunteți mai șmecheri dacă aruncați o bancnotă ca să o ridice casierul.
Cam atât at fi. Dacă faceți cum v-am spus eu, poate nu o să aveți nevoie de Distonocalm.
Lasă un răspuns