Așa cum am promis, am revenit cu noutăți despre joc. Pentru cei care nu au fost alături de noi anul trecut când am vorbit despre Unbound: Worlds Apart, puteți da click aici pentru interviul cu creatorul jocului.
Zilele trecute am dat peste un post pe pagina lor de Facebook unde ziceau că au lansat demo-ul. Am și uitat complet de joc până în punctul ăla. Am vorbit cu Sergiu, am luat demo-ul și l-am dat și cunoscuților să îl încerce. Sfatul meu e să fiți siguri că aveți pe ce să îl jucați, așa că vă las mai jos un minim de cerințe de hardware (că să nu pomenesc de cineva care s-a jucat de pe o tabletă Microsoft Surface… și apoi se plângea că sacadează).
Minim de cerințe:
Procesor: i5 până la 2.8 Ghz
Capacitate memorie: 8 GB
Placă video dedicată: Nvidia GeForce GTX 670 sau asemănătoare
Am intrat în joc, am apăsat pe săgeți stânga-dreapta, m-am plimbat puțin. Am zis că pare ușor. Trec primele 5 minute, totul e perfect. Mă uităm la cât de fain e făcut decorul, cum se îmbină o parte a naturii, cu o parte futuristică…
M-am oprit de câteva ori să admir peisajul. Eram foarte relaxată, ascultam muzică și uite așa, fix într-o secundă de neatenție, am murit. Ca în filmele cu proști sau să fac o comparație mai bună, pentru cei care s-au uitat la Russian Doll (apropo, recomand), știți cum merge cineva așa pe trotuar și îi pică un pian în cap sau pică în canalizare și își rupe gâtul… Exact asta am făcut și eu în joc. A venit total neașteptat.
Am stat pe gânduri pentru o secundă, am gândit-o eu așa rapid să mai pun 10% focus. Și uite așa, am murit și a doua oară, și a treia oară… și a cinsprezecea oară. Deja dintr-o stare de relaxare, ajunsesem stresată. Focus-ul meu era la punctul culminant, am oprit muzica să pot să mă concentrez. Am subestimat jocul. Am trecut peste partea aia cu succes, dar stresul tot acolo a rămas.
Mă uităm peste tot să nu cumva să îmi scape ceva. Am văzut o poartă în față și am ezitat să trec prin ea. Trec așa ușor și se aude un „DIIIIIIIIIIIIIIIIIING” și jur că nu vă mint, dar am țipat. Și atunci m-a anunțat jocul că am ajuns la un checkpoint și că s-a salvat de acolo…
Nu vreau să vă dau spoilere, vreau să vedeți și voi cum e. Poate că nu are sens ce citiți voi acum, dar o să realizați atunci când îl jucați. M-am și pierdut pe hartă la un moment dat. Nu mai știam cum să ajung înapoi și mă învârteam în cerc. Au fost și momente de slăbiciune în care mă gândeam să renunț. Dar le-am trecut pe toate și mă bucur.
Am ajuns la un punct în joc în care am murit de vreo cincizeci de ori până să trec de el… Dar nu ăla a fost punctul în care am murit de cele mai multe ori. Oh, nu. Maximum cred a fost de mai mult de o sută de ori. Nu vă spun în ce parte a jocului este, dar o să dați peste un păianjen.
Am încercat toate modalitățile posibile să trec de el și nimic. Am descoperit niște înjurături la mine în cap care erau latente și care doar ce au ieșit la lumină. Nici aia nu a funcționat. M-am gândit că dacă pun laptop-ul în congelator, poate îngheață și moare… dar nu. Păianjenul ăsta e ninja. Mi-a luat 30 de minute să trec de el… într-un final am folosit opțiunea „Sună un prieten”.
Dar, după cum am spus și mai sus, e doar un demo. Mi-ar fi plăcut foarte mult să îl pot juca pe tot. Din păcate, sunt doar cei doi creatori ai jocului (Sergiu Crăitoiu și Olga Ciob) care au depus efort full-time în ultimul an să scoată demo-ul. Ei au nevoie de suportul nostru să îl poată continua și să îi mai dedice încă un an.
Proiectul o să fie lansat pe Kickstarter pe 7 Mai, astăzi. Link la proiect, găsiți aici. Orice donație este binevenită.
Jocul complet o să fie lansat în 2020 pe câteva platforme. Mai multe detalii, găsiți aici.
Puteți să vă înscrieți să primiți și voi demo-ul la ei pe site, sau dacă dați click aici. O să primiți un email de confirmare și încă un email care conține un link de unde puteți lua demo-ul. Nu aveți nevoie de instalare, trebuie doar să îl porniți și să vă distrați.
Mai multe poze găsiți în galeria de mai jos. Enjoy!
Lasă un răspuns