De când mă știu, am stat departe de cuțite și ele de mine. Cumva am reușit să scap nevătămată de fiecare dată când am scăpat un cuțit pe jos. Încă am cele 10 degete la picioare și multe povești despre cât de neîndemânatică sunt, DAR îmi lipsește una… nu am alunecat pe o banană încă.
Acum câțiva ani, eram în vacanță în Spania, în Seville, și am cumpărat căpșuni de la market. Am tăiat codițele de la căpșuni, le-am pus într-un bol și am vrut să arunc codițele la gunoi. Am luat tocătorul și am apăsat cu piciorul pe pedala de la coșul de gunoi. S-a deschis, am împins codițele de pe tocător și am luat piciorul de pe pedală… care s-a închis subit și codițele mele au picat pe capac și peste tot pe jos. Nici dacă s-ar fi străduit cineva să regizeze momentul nu ar fi ieșit așa de bine. Câteodată aș vrea să pot derula momente din trecut doar ca să râd.
S-a terminat vacanța și eram în avion. Cei de la Ryanair ne-au separat în avion și o familie de pe rândul meu nu a vrut să schimbe locurile. Așa că am rămas eu la geam cu cei doi copii ai lor pe scaunele de lângă mine, un băiat și o fetiță (amândoi sub 10 ani). Nu mâncasem înainte să mă urc în avion, așa că mi-am comandat paste Arrabbiata. A venit stewardesa și mi-a adus porția de paste încălzită și eu mă străduiam să îmi fac loc pe tăviță. Mi-am pus haina și cartea la loc, sticla de apă pe tăviță și ochelarii la loc în geantă. Am reușit să desfac pachetul de paste și să scot furculița și am observat că pastele nu sunt amestecate cu sosul. Le amestecam cu greu pentru că pastele erau reci în mijloc și lipite unele de altele… Așa că am forțat un pic furculița. MARE greșeală. Mi-a scapăt furculița și a sărit sosul de la paste … peste tot. Și când spun peste tot, chiar mă refer la „peste tot”. Pe scaunul din față, pe mâinile mele, pe geamul de la avion, pe „tavan”… și pe băiațelul care stătea lângă mine. Era absolut șocat și își ținea mâinile în aer. Mama lui l-a văzut și i-a dat un șervețel să se curețe. Nu știu dacă am fost mai rușinată în viața mea.
Credeți-mă, nu aș putea inventa asta. Și pentru că asta nu ar fi destul… Când am aterizat, stăteam la coadă la verificare și aveam în mâini pașaportul, geanta, haina și geamantanul pe care îl trăgeam după mine. Haina îmi pica de pe mână și am încercat să o ridic într-o mișcare. Nu știu exact cum am făcut, că am ridicat haina în aer și am lovit peste față o femeie care trecuse pe lângă mine rapid. Nici nu s-a oprit și în mod clar, nu a știut ce a lovit-o.
Și astea s-au întâmplat în mai puțin de 7 zile… Și cam atât, pentru că am zis „scurtă” în titlu.
Pe Față 
Lasă un răspuns