Unde ne angajăm?

Niciun comentariu

Program flexibil, salariu motivant.

Găsim adesea termeni de o complexitate sporită care fac referire la condițiile de lucru într-un anunț de angajare. Marii corporatişti, marii retaileri, sau deopotrivă, micii afaceriști, postează zilnic anunțuri de angajare. De la muncitori necalificaţi la şefi de secție, de la paznici la conducători de unitate, zilnic, găsim zeci, sute chiar, de anunțuri pentru angajare. Impresia generală este că avem de unde alege, şi de asemenea, angajatorii au de unde alege.

Să fie oare aşa? Să fie oare atât de simplu?

Combinând anunțurile celor care îşi caută de lucru cu anunțurile celor care caută să angajeze, am obține o linie dreaptă. Cel puţin teoretic. Oferta stinge cererea, şi invers. Dar de ce găsim într-o platformă de anunțuri angajatori care caută candidați, şi mai jos, la câteva anunțuri distanță, un candidat care caută de lucru? Exact în același domeniu! Cine face legătura dintre cei doi? Sau mai corect, cine nu face legătura? De ce nu intră cei doi în contact direct? Este simplu…servicii externalizate de resurse umane. Angajatorul îşi cumpără un serviciu de recrutare, iar acești colaboratori nu dau greș, aproape niciodată. Se trasează criterii ferme, se impun norme şi standarde înalte, astfel că angajatorul de cele mai multe ori îşi cunoaște angajatul în primele zile de lucru, fără a fi luat personal contact cu el.

Existența firmei de recrutare ca şi intermediar facilitează, desigur, întreg procesul. Angajatul este chemat la interviu în urma selecției riguroase la care sunt supuși toți candidații care aplică, iar cei care operează interviurile ridică, la rândul lor, standardele şi criteriile de selecție. Nu mai miră pe nimeni absolvenții de studii tehnice care vând fast-food, sau mai rău, absolvenți de studii superioare magazioneri la un depozit obscur.

Un licențiat în Managementul Afacerilor lucrează ca operator call center, un absolvent de Teologie spală mașini la spălătoria auto din cartier, un sudor experimentat cu toate atestatele la zi, împinge cărucioare în parcarea supermarket-ului. De ce toate astea? Pentru că tocmai cei care intermediază mișcările de pe piaţa muncii adaugă cel puțin o clasă în plus la standardele cerute de angajator. Toată lumea este mulțumită, mai puţin salariații. La data la care scriu eu acest articol, un casier cu peste 15 ani în câmpul muncii, şi care lucrează la cel care se vrea a fi cel mai mare angajator din România are același salariu de încadrare ca şi muncitorul necalificat care păzește noaptea o parcare de TIR-uri. Pe demonstrate!

giphy.gif

Dar nu despre extreme este vorba, ci despre direcția generală spre care se tinde. La interviuri nici nu prea contează ce pregătire ai, în ce domeniu, sau cât de reală este pregătirea ta, ci contează standardele pe care ești dispus să le atingi. Vorbim, desigur, despre angajatorii care-şi externalizeaza serviciul de resurse umane. Diplome la grămadă  cât mai multă pregătire, experiență bogată, şi o vârstă medie, nu mult peste 30. Toate acestea pentru un post de ajutor de bucătar într-un mare lanţ autohton de restaurante. De aceea avem impresia că oferta de locuri de muncă este bogată, pentru că la un moment dat ni se pare inaccesibilă, avem impresia că nu suntem destul de calificaţi. Dacă eliminăm anunțurile de angajare postate prin intermediul firmelor de recrutare, ajungem la niște cifre îngrijorătoare, aproximativ 10 oferte de muncă versus 70-80 de candidați care îşi căută de lucru. Apelând la intermediari vom găsi adesea expresii ca „program de lucru flexibil” sau „salariu motivant”. De fapt a devenit un clișeu atât de puternic imprimat în limbajul angajatorilor încât avem tendința să-i confundăm între ei, de multe ori.

Salariu motivant = minimul pe economie, nimic nu te poate motiva mai intens decât foamea!

Program de lucru flexibil = ești chemat la lucru din timpul tău liber, mereu existând câte un motiv foarte puternic!

Bonusuri în funcție de performanță = bonuri de masă, dacă îţi îndeplinești toate sarcinile, plus 5-10% peste. Altfel, nu primești nimic, ba mai rău, ţi se taie din salariu!

Echipă dinamică = mereu vei avea colegi noi. Adică vin şi pleacă. De ce oare? Dacă stai mai mult de un an, ai toate şansele să devii „cel mai vechi”!                                 –

Posibilitatea de a avansa = ai grijă ce faci, când faci, cui faci, şi mai ales, de cate ori faci! Şi vei promova!

Mediu de lucru plăcut şi călduros= un loc de muncă în care şeful tău este mereu prezent, pentru a supraveghea, pentru a monitoriza şi pentru a superviza întreaga activitate. De aceea la acel loc de muncă nu există ceartă, intrigă sau prejudecată!

Imaginați-vă o păstrăvărie care caută să angajeze doi oameni care să vândă peşte proaspăt oamenilor. Şi această păstrăvărie pune un anunț, cu toate clișeele şi expresiile elaborate. Sună bine? Se vede bine? „Miroase” bine? Nu…miroase a pește!

Şi totuși, rămâne întrebarea: Unde ne angajăm? Ar fi de preferat să evităm anunțurile superficiale şi deosebit de comune şi de fade? Ar fi bine să ne păstrăm piciorele pe pământ şi să îndrăznim să cerem doar ceea ce ni se cuvine? Din păcate, mult şi ieftin încă e la modă pe la noi. Mult şi ieftin este mai căutat decât puţin şi scump! Până nu încercăm să schimbăm ceva, acolo ne vom îndrepta. Spre mult şi ieftin!

giphy (1).gif

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.