Partea a II-a…
…fug la bancomat, scot 20 de lei şi sun la taxi. Puteam să aleg o mașină din parcarea complexului comercial, însă experiențele anterioare cu firma respectivă m-au făcut să ignor posibilitatea. Nu ştiu cum se procedează prin alte părți, însă la noi, în preajma centrelor comerciale se instituie monopol pentru firma de taxi care câștigă contractul şi are autorizație de a staționa şi de a prelua direct clienții. V-am spus că vorbim despre Timișoara? Nu… nu v-am spus…
Revin. Telefon, primul dispecerat, nu există mașină disponibilă. Al doilea dispecerat, la fel, nu există mașină disponibilă. Joi, ora 14:30. Al treilea dispecerat, timp estimat de preluare, 5-7 minute. În sfârșit, o mașină. Şofer de vârstă medie, undeva la 45-50 de ani. Logan alb, simplu, cu vopseaua de pe capotă şi de pe plafon mată, şi sărită, pe alocuri. La bord, pe lângă martorul „check engine”, mi-a sărit în ochi kilometrajul, care indica peste 440.000, nu am reținut exact. Doi ani mai avea voie să circule cu ea, deşi, dacă mă întrebați pe mine, mașina respectivă trosnea din toate încheieturile, şi la viraje, şi în linie dreapta, cred că şi oprită, tot se auzea ceva. Avea nevoie de îngrijiri intense, iar interiorul arăta dezastruos. Plus mirosul puternic de plastic încins combinat cu motorină şi cauciuc ars. 18,78 lei până acasă, cu aproape 3 lei mai mult faţă de Uber, pe același traseu. Şoferul nu era băştinaş, a venit în oraș când a început fata cea mare facultatea, şi a rămas aici, pentru că mai are o fată care începe la anul. Am aflat asta fără să întreb, dar nu sunt antisocial, aşa că am ascultat respectuos povestea lui. Fiind prea concentrat să se destăinuie, atenția lui s-a cam îndepărtat de trafic, şi am avut parte de câteva frâne de Dacie. Este un mit, chiar ţin frânele de Dacie dacă ai grijă de ele…
Două curse, același traseu, două entități diferite.
Există servicii ieftine sau scumpe. Există servicii bune sau proaste. Regula universală ar fi că prețul crește direct proporțional cu calitatea serviciului, însă o mare parte din taximetria convențională din România a reușit să combine prețul mare cu proasta calitate. Şi de aici apare frustrarea, Uber a venit cu ideea opusă, de a combina un serviciu de calitate cu un preț mic. Deocamdată, e 1-0 pentru Uber.
Convinge-mă tu, ca taximetrist, să te aleg pe tine în loc de Uber, oferă-mi calitatea pe care o caut eu, respectă-te pe tine, taximetristule, apoi respectă-mă pe mine, şi la un moment dat s-ar putea să ai un plus faţă de Uber. Nu mă obliga pe mine să aleg taxi doar pentru că tu ai tradiție şi nu suporți concurenţa, pentru că, legal sau mai puţin legal, eu ca şi client, am nevoie de Uber. Cu toții avem nevoie de Uber, chiar dacă nu-l folosim cu toții. Doar aşa, cu o alternativă activă, POATE reușim să domesticim fenomenul taxi!
Pe Față 
Lasă un răspuns