În urmă cu câteva săptămâni a avut loc la București protestul taximetriştilor, o mare galbenă întinzându-se în faţa Palatului Victoria, pentru ca din câteva sute de minţi să se audă o voce. Oficial, s-a încercat cosmetizarea glasului unitar, astfel că în mass-media a ajuns fraza „dorința protestatarilor este de a elimina concurenţa neloială şi de a pune semnul egal între toți transportatorii”. La nivelul „solului”, însă, n-a fost loc de politețe, lucrurile s-au spus pe bune, şi anume „să dispară Uber”!
De ce să dispară Uber? Pentru că trebuie să dispară…
Am citit zeci de articole despre conflictul Taxi vs Uber. Şoferi de taxi, sindicaliști din transporturi, oficiali din administrațiile locale, oameni fără implicații directe, chiar şi şoferi Uber, cu toții au adus argumente pro şi contra, în diferite moduri. Însă lipsește vocea cea mai puternică, sau nu i s-a dat prea mare importanță. O voce care ar fi putut cântări destul de mult în toată ecuația. Vocea consumatorului final. Uber este prezent în România de câțiva ani, deja, şi există două mari categorii de clienți. Cei care au folosit Uber, sau cei care n-au folosit deloc, dar au auzit de „minune”. Din neștiință, din conservatorism, de teamă sau proastă informare, există oameni care au auzit de Uber, dar nu au apelat niciodată la acest serviciu. Şi o mare parte dintre ei nu vor apela niciodată la aplicația-minune. Recunosc că nici eu nu aş fi apelat vreodată, dar cineva mai luminat şi mai deschis la minte decât mine mi-a recomandat sa încerc. Aplicația, contul de client, procedura în sine, totul este la îndemâna oricui.
De curiozitate am ales să fac prima cursă la întâmplare (plus că aveam prima cursă gratuită), astfel că prima mea experienţă cu Uber sună astfel:
– deschid aplicația, aleg destinația, îmi confirmă şoferul preluarea, timpul estimat de preluare 5 minute. Am stat efectiv cu telefonul în mână şi am urmărit cum se deplasa şoferul către mine, până a ajuns în faţa casei (sper că aşa face toată lumea la început, nu sunt eu singurul nebun…). Exact ca în descriere, o mașină semi-luxoasă, curată, un şofer plăcut şi îngrijit, o conduită respectuoasă în trafic, un miros subtil de odorizant, totul era aşa cum mi s-a spus. La final cobor, salut şi plec „în treaba mea”. Destinația era într-un complex comercial deosebit de mare, cu două hiper-market-uri, un mega magazin de bricolaje, şi alte zeci de magazine mai mici. Un fel de Băneasa, dar mai mic. După ce termin de fumat, sun la întâmplare la un taxi, să mă ducă înapoi, acasă. De dragul artei, am sacrificat o cursă gratuită cu Uber, şi o mică sumă de bani. Dar satisfacția de a putea face o comparație proprie, nu am cum să o descriu …
Fără cash, fără rest, fără bacşiş de rușine, fără ceas măsluit…
Continuarea în partea a II-a…
Pe Față 
Lasă un răspuns