Un vis la cheie. Partea I

Niciun comentariu

Nou în toate

Doi bătrânei simpatici așteaptă cuminți culoarea verde a semaforului pentru a traversa. Se ţin de mână, se uită cu atenție pe unde păşesc, şi vorbesc unul cu celălalt. Privesc în jurul lor ușor dezorientați, deşi este clar că au participat activ la toate transformările prin care a trecut orașul lor de suflet. Eu îi privesc atent, şi involuntar mi se postează un zâmbet pe faţă. Îmi şi imaginez cum în urmă cu 50 de ani aveau prima lor întâlnire, iar totul în jurul lor era mai simplu. Mai simplu pentru noi, cei de acum…Nu-mi savurez îndeajuns clipa, că în spatele meu aud un claxon lung şi niște verbe aruncate la adresa mea. Verbe şi organe. Dar nu cu mine avea ce avea, ci cu mama.

S-a făcut verde la semafor, plec ușor, ignorând semnalele încurajatoare din spatele meu, şi încerc să-i reperez cât mai mult pe bătrâneii pierduţi în mulțime. La un moment dat s-au oprit la o trecere de pietoni fără semafor, şi îşi așteaptă cuminți rândul. Reușesc cu greu să se descurce într-o sălbăticie de nedescris. Ei, şi mulţi alții, ca ei. Orașul lor s-a umplut de mașini, parcă dintr-o dată.

De fapt, nu dintr-o dată, ci progresiv, zi de zi, săptămână după săptămână. Apar mereu noi figuri, noi zgomote, noi povești. Fiecare mașină are o poveste, de la fabrică până la garaj, din intersecție până la parcare, de la semafor la semafor… Sunt sute de mii de poveşti în fiecare oraş. Este greu să ai o mașină? În principiu, nu. Oricine poate avea o mașină, oricine poate vinde sau cumpăra o mașină, oricine poate conduce o mașină, oricine poate lua parte la spectacolul zilnic de pe străzi. Trebuie doar să vrei…şi să ai bani!

În ultimii 15 ani a înflorit o modă care părea efemeră la un moment dat. O modă care seamănă în ascensiune cu moda telefoanelor mobile de la începutul anilor 2000. Telefoane care au trecut treptat, de la stadiul de lux la stadiul de necesitate. Şi mai apoi, la stadiul de obligație. Oricine vrea să comunice trebuie să aibe la dispoziție un telefon mobil. E aproape obligatoriu. La fel se întâmplă şi cu mașinile, a avea o mașină acum este strictă necesitate. În curând va deveni obligație. Sunt două mari categorii de cumpărători de mașini, cei consecvenţi şi cei practici. Mașini noi versus mașini second hand.    La mașinile noi este cel mai simplu, o investiție majoră la început, atât materială cât şi emoțională, după care, peste câțiva ani, alte mici investiții. Poveștile diferă de la om la om, de la mașină la mașină. Dar, în linii mari aşa se traduce. Un grafic descendent de investiții, un plan pe termen lung, un nou membru în familie. Aşa tind să fie tratate mașinile noi. Botezate la biserici, educate la spălătorie, hrănite zi de zi, tratate la service, când sunt bolnave. Mulţi oameni chiar le dau şi nume. Se pun şi talismane în parasolare, „ca să fie bine”! Şi de cele mai multe ori, chiar este bine. O mașină nouă, tratată cu responsabilitate, poate ajuta o familie, în cele mai diverse moduri. La job, la shopping, în vacanțe, în vizite, peste tot o luăm cu noi, face parte din familie. Şi nici nu este greu să ai o mașină nouă. Nu mai este obligatoriu să ai „banii jos”, sunt multe instrumente de plată care facilitează achiziția unei mașini noi. Şi mai sunt o sumedenie de avantaje de care este bine să ţinem cont atunci când optăm pentru achiziția unei mașini noi. Întreținere ieftină, taxe relativ mici, siguranța deplină asupra întregului ansamblu de piese şi accesorii din care este compusă mașina noastră. Mai e şi imaginea noastră în lumea din jur, care conteaza la fel de mult. Şi totuși, aruncând o privire mai atentă în marile sau micile orașe, pe străzi, în parcări, sau mai amănunțit, pe statistici, observăm moda care a înflorit în ultimii ani. Mașinile second hand.

Majoritatea sunt de import. De la o „băbuță” care mergea sâmbăta la supermarket şi duminica la biserică. Cunoaștem cu toții astfel de poveşti, majoritatea venind în explicarea unui număr mic de kilometri parcurşi în ani de zile. O sută de mii, în 15 ani. Nu e mult, într-adevăr. Şi dacă arată şi bine, chiar credem povestea cu băbuţa. Dar oare să fie atâtea băbuțe care nu mai au ce face cu „bijuteriile” lor de mașini, şi le vând la necunoscuți? Poate că da, există.  Oare nu suntem noi prea subiectivi şi naivi când alegem să credem pe cuvânt un negustor? Şi în spatele unei mașini second hand se ascunde sau există o poveste. Dar, de cele mai multe ori, se ascunde. Dacă o mașină care arată impecabil, funcționează ireproșabil, şi e incredibil de ieftină, dar totuși, are peste 300.000 de kilometri parcurşi, o mai cumperi? Te mai interesează? Probabil că nu. Dar totuși, nu vrei să pleci cu mâna goală de la târg. Şi atunci cumperi, de fapt, o poveste din spatele unei mașini. De multe ori povestea contează mai mult ca mașina. Cum alegem corect?

Continuarea în partea a II-a…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.