Muncă puțină pe bani mulţi – Partea a II-a

Primii pași.

Unul din primele semne ale maturizării noastre apare atunci când înflorește în noi dorința de libertate şi independenţă. Plecaţi din sânul familiei, la început, de cele mai multe ori am mixat libertatea cu dependenta de părinți, cel puţin financiar. De regulă, primele job-uri reprezintă experienţe slab calitative, dar cu o amprentă profundă asupra a ceea ce ne definim ca viitor. Una din primele alegeri pe care le facem este atunci când plecam din căminul de studenți într-un apartament, de cele mai multe ori, închiriat. Desigur, există privilegiați care vor primi mai mult, cu mai puține eforturi, dar nu este vorba despre ei, deocamdată. Este vorba despre noi.

Există două mari moduri prin care alegem un apartament de închiriat. Fie de la un prieten care are o cunoștință care închiriază, fie pe cont propriu, cu ziarul şi telefonul în mână. Alegem a doua variantă, mai liberă şi mai independentă. Desigur, nu mai folosim ziarul, este incomod si demodat, avem o sumedenie de platforme on-line care ne ajută din plin. La prima căutare realizăm cât de importantă a fost sistematizarea instituită cu ani în urmă, de comuniști. Realizăm că sunt foarte multe oferte, care mai de care mai atractive, si nu suntem nevoiți să facem rabat de la calitate. Aprindem o ţigare, apăsăm butonul de la cafetieră, ne așezăm la masă şi dam primul telefon.
” -Bună ziua! Aveți un anunț cu un apartament de închiriat, mai este valabil?
– Nu mai este, domnule, l-am închiriat săptămâna trecuta!”
Nu apucăm să fim politicoși, să mulțumim şi să salutăm, telefonul se închide. Observăm mai apoi că anunțul este adăugat cu 10 minute în urmă. O fi vreo greșeală. Aici începe marea aventură. Primul NU, primul fior, parcă tanti de la capătul celălalt m-a certat, ce o avea cu mine?! Nici o problemă, ziua este lungă şi am rezervat-o în întregime pentru a găsi un apartament, pentru a închiria şi pentru a ne muta. Cafeaua intre timp este gata, umplem o cană mare si reluăm căutarea.

După câteva zeci de minute avem deja notate şase numere de telefon care nu au răspuns, două numere care „revin”, si unul, cel mai interesant, pe care îl sunăm după cinci, sa stabilim întâlnirea.
Un duş rapid, îmbrăcăminte casual, şi am plecat. În anunț, apartamentul nu avea poze, dar din text mi-am dat seama ca mi se potrivește. O tanti de vârsta peste medie, ma vede, îmi întinde mâna şi ma conduce spre scara blocului. Parcă ar fi vrut să se oprească, parcă nu i-a plăcut prima impresie, parcă nu mai este la fel de plăcută ca la telefon. În fine, ce stiu eu despre psihologie?         „-Fumezi?” Mă întreabă ea parcă ostentativ…nu dau răspunsul, ca vine altă întrebare: „-la ce şcoală ești?”      Nu apuc să răspund, pentru că în următoarea fracțiune de secundă ma izbeşte un miros puternic de închis, şi dintr-o dată, vad pe uşa deschisă toată istoria lumii, cu toate bătăliile şi toate calamităţile ei. Este holul apartamentului.

Ajung acasă în camera de camin, târziu, sau cel puţin aşa mi se pare. Cafeaua este rece, nu am apucat să beau nici jumătate de cană. La fiecare închidere de ochi văd mobila de furnir, aragazul fabricat de întreprinderea „13 septembrie” şi frigiderul „Fram”. Şi parcă erau şi ceva perdele, nu-mi amintesc. Interacțiunea cu tanti nu a fost atâta de rea, dar făcusem o incursiune în istorie, în mijlocul unui oraș modern, într-un bloc cu patru etaje. La parter erau magazine frumos luminate, două farmacii, o bancă şi o casă de pariuri. Blocul avea interfon, ușă de termopan la intrare, şi casa scării luminată, plină de flori. Am fost prea politicos că să izbucnesc în plâns şi să fug cât văd cu ochii, i-am dat doamnei un „ne reauzim” mai protocolar ca salutul de dimineață al şefului. N-am mai dat nici un telefon toată seara, iar la job, a doua zi, priveam pierdut. Povestesc colegului meu, care mi-a devenit şi prieten intre timp, ce am văzut ziua trecută. Şi primesc un sfat util, INSISTĂ! Exact, insist, caut din nou, răsfoiesc din nou paginile aplicației, şi găsesc un anunț, cu poze, cu un preț foarte decent, minunat, chiar la doua străzi distanță de locul de muncă. Apelez repede şi entuziast, şi chiar răspunde cineva.

„E o minune!”

„-Alo, bună mamă! Te întreb ceva repede, poate ştii mai bine…ce înseamnă Agenție Imobiliară? …da, bine, dă-mi-l pe tata…tată, salut! Ia spune-mi, ce este o agenție imobiliară?

– Aha, am înțeles…comision, că ce?”

După scurta convesaţie cu tata aflu ce este Agenția Imobiliară. Este o entitate juridică de intermediere a proceselor de închiriere sau de vânzare a unui imobil. Contra unui comision, desigur. Şi ce-i rău în asta? Anunțuri sunt multe, decât să stau în apartamentul arhaic pe care îl văzusem, mai bine plătesc un comision şi altfel stăm de vorbă. Gresie, faianță, termopane, mobilă nouă…parcă avea şi televizor. Aaa…şi combină frigorifică nouă. Tanti avea „Fram”! Notez bine numărul agenției, mâine urmează să văd apartamentul mult visat. Dar, Cel de Sus, sau cel de jos, nu ştiu care dintre ei, pune mâna pe telefonul meu şi deschide din nou anunțurile, aşa, de curiozitate. După alte minunății am o revelație. Același apartament, dar postat de o altă agenție. La un preț mai mic.

„-Da, bună ziua! Nu ştiu sigur dacă mai este valabil acel anunț, dar avem altceva, tot în aceeași zonă, dacă treceți mâine pe la noi pe la agenție va dăm mai multe informații, acum nu mai este nimeni la birou.” Atââââttt!!! Dumnezeule, sunt în Rai!
„- Sărut-mâna tanti, mă scuzați că va deranjez la ora asta. M-am gândit mai bine şi nu pot sa iau apartamentul dumneavoastră, e puţin cam departe de locul meu de muncă, mi-a plăcut enorm, dar încerc să caut ceva mai aproape de benzinărie! Mulțumesc, sărut-mâna!”
Da, benzinărie! Doar nu credea cineva că după absolvirea facultății sunt angajat asistent manager sau PR la vreo multinațională. Minim pe economie plus bonuri, plus că „mai faci ceva pe lângă”. E destul pentru mine, îmi mai dau ai mei dacă nu mă descurc. Toată noaptea am răsfoit anunțuri peste anunțuri, iar mâine zi, la agenție am trecut de la extaz la agonie. Şi invers. Nu aveau nimic, doar anunțuri, dar nimic concret. Nu-i nimic, altă agenție.

Două zile, patru agenții, 5 platforme de anunțuri. Nimic! Eu vreau trei lucruri de la un apartament, condiții bune, preț bun şi în zona mea! Nici o agenție nu mi-a combinat decât maxim doua lucruri, excluzând al treilea.
-Condiții bune plus zona mea, dar prețul mult prea mare.
-Condiții bune plus preț bun, dar nu în zona mea, ci oricare altă zonă, departe!
-Preț bun plus zona mea, dar condiții medievale, uneori chiar mai rău ca la tanti.

Zile întregi de căutări, zero rezultate. Dar găsesc din întâmplare, apartamentul lui tanti, cu poze cu tot. Ridicase rulourile şi a permis luminii să intre. Parcă era altceva. Parcă îmi venea să sun. Dar văd imediat, anunțul postat la fel, de agenție. Şi mai jos, altă agenție. Şi toate platformele de anunțuri s-au umplut cu anunțul lui tanti, postat de agenții. Iau telefonul unui coleg şi o sun pe tanti, îmi schimb şi vocea, ce contează că a trecut o săptămână de când am vorbit cu ea…

Aflu de la tanti că nu a vorbit cu nici o agenție, pur şi simplu, agențiile au preluat anunțul cu forța. Sun la agenție pentru același anunț, desigur, nu este valabil, dar este altceva în zonă, dacă vin la agenție aflu…. Închid telefonul stupefiat. OPC scrie pe voi! „Ce vreți să reclamați? Aţi cumpărat ceva? Păi şi atunci? Aşa se procedează de ani de zile, ce crezi, ca ai găsit dumneata la 20 de ani apa minerală!?” Răspuns de la OPC. Fac un exercițiu de imaginație. Copiez câteva poze cu interioare de apartament şi postez ca anunț. Două ore, 6 apeluri, 5 agenții. Şi o familie cu copil. Eu postasem o garsonieră. Agențiilor le dau răspuns negativ ferm de fiecare dată. Mâine zi, anunțul meu apare din nou, la toate agențiile, exact cum l-am postat eu. Dar cu datele lor de contact! Şterg repede anunțul. Pana seara am mai primit o mulțime de apeluri, deşi am dezactivat anunțul, platformele reactualizează automat anunțurile. Ceartă-te cu ei dacă poţi, primești un reply automat „mulțumim pentru mesaj, vom analiza…”

Postez un anunț, de data aceasta real, „caut să închiriez”. Cu date exacte, pretenții şi buget. Anunțul nu este postat, încalcă termenii şi condițiile.

Într-un final reușesc să închiriez, după lungi căutări şi bătălii demne de bestseller. Cum, unde, şi în ce mod, în următoarele articole. Tot acolo îmi propun să creez un scurt ghid pentru cei care ajung în situația de a căuta un apartament de închiriat. Până atunci, să auzim de bine!