Pentru a evita orice confuzie, începe cu începutul…
Te-a împins Dracu’ de la spate cu o furcă și d-aia te-ai dus să cumperi un gram de cocaină? Nu.
Și copiii care consumă droguri? Să zicem că unul dintre ei este copilul tău, e minor și a consumat până acum de mai multe ori. Să zicem că prima dată i s-au oferit droguri de către prieteni. Super, toate bune. I-a plăcut, vrea și a doua oară. Perfect. I-a plăcut și mai mult. A 3-a oară e deja convins că ar trebui să mai încerce. Acum eu vă întreb unde a fost un părinte în cele 3 dăți în care copilul lui a fost drogat? Aș zice că până la vârsta de 18 de ani cineva poate să fie absolvit de vină, pentru că încă este copil și “nu știe ce face” (deși, vă garantez că acel copil știe ce face și nu e că și cum pur și simplu nu poate gândi până la vârsta majoratului). Acel părinte o să dea vina pe traficantul de droguri pentru că e prea orb
și nu a putut să comunice și să contruiasca o relație cu copilul lui. Dă vina pe el să se simtă mai bine, crede despre el că e un monstru lipsit de sentimente pentru că le vinde copiilor așa ceva. Da, e adevărat. Nu e nicio noutate că sunt oameni lipsiți de scrupule și coloană vertebrală pe lumea asta, tot timpul a fost așa. Îl doare în cot pe ăla că un adolescent vine și cumpără droguri de la el. E treaba ta să observi dacă e ceva neînregula cu copilul și cum poți împiedica asta. Dependența nu se creează după 3 dăți. Dependența se creează când cineva e prea orb să își dea seama că ceva e neînregula. Și dacă un copil moare pentru prima dată când consumă pentru că e o doză prea mare, atunci e ca și cum ai spune că a picat un pian peste el în plină stradă. Poate te călca o mașină, poate te mușcă un șarpe, sunt atâtea moduri de a muri… E tragic, dar asta e realitatea.
Tu te duci să le cumperi, prima, a doua, a cincea oară. Tu îți distrugi viața, nimeni altcineva. Tu ești de vină, și dacă nu cauți ajutor de la cineva, e tot vina ta. Faza de negare se află acolo și va rămâne acolo până vei decide că trebuie să acționezi în acel sens. Știu că nu sunt multe centre de dezintoxicare în România, dar o să fie tot timpul oameni care o să fie dornici să te ajute.
Cazul lui Ionuț Gologan a spus totul în privința asta. E doar un copil care s-a dus să vândă 1 kilogram. Ar fi fost bogat dacă ar fi reușit. L-au prins pe aeroport și acum este într-o închisoare cu zero comfort și își așteaptă sentința la moarte. De fiecare dată când am citit comentariile la știrile cu el am văzut doar ură și dispreț de la oameni proști. Cum poți să spui că “ar trebui să fie chinuit și 
torturat”, că “merită închisoare pe viată” sau că “oamenii ca el ar trebui exterminați sau arsi”? Nu ești cu nimic mai bun, ba din contră, dacă gandești asemenea aberații. Nu spun că nu merită pușcărie, dar sentința cu moarte e mult prea aspră. De unde știți voi unde se duceau drogurile? Poate se duceau la niște bogătani bătrâni care stau cu un cocktail în mână și îi doare la bască de viață. Eu zic că înainte să vorbim/scriem ceva să învățăm să căutăm ceva pe Google și să nu judecăm pentru că ne-am obișnuit cu idei comuniste. Poate reușim și noi să ne civilizăm în următorii 20 de ani doar prin a nu judeca.
În videoclipul de mai jos o să vedeți cum marijuana ajută un pacient cu Parkinson. Dacă am învesti mai mult timp în a prelucra modul în care se folosesc drogurile, poate chiar ar ieși ceva bun într-o bună zi.
Pe Față 